Unele plutesc, altele se depun în albiile cursurilor de apă: microplasticele au invadat fluviile europene, de la Elba în Germania şi până în Ebru în Spania, Sena în Franţa şi Tamisa în Regatul Unit, dezvăluie 14 studii publicate simultan în revista Environmental Science and Pollution Research, informează AFP, citată de Agerpres.
„Poluarea există în toate fluviile europene” studiate, a declarat Jean-Francois Ghiglione, director de cercetare la CNRS din Franţa în domeniul ecotoxicologiei microbiene marine, care a coordonat în 2019 o campanie de mare anvergură ce a vizat nouă mari fluvii de pe „Bătrânul Continent”.
La expediţia Tara Microplastiques au participat 40 de chimişti, biologi şi fizicieni de la 19 laboratoare de cercetare, precum şi numeroşi doctoranzi şi post-doctoranzi, cu sprijinul fundaţiei Tara Ocean.
În Elba, Ebru, Garonne, Loara, Ron, Rin, Sena, Tamisa şi Tibru, a fost aplicată aceeaşi metodă, cu o minuţioasă activitate de prelevare şi de analiză a eşantioanelor recoltate la gurile de scurgere ale fluviilor, apoi cu expediţii în amonte până la primul mare oraş de pe fiecare fluviu.
„Microplasticele sunt mai mici decât un bob de orez”, a explicat Alexandra Ter Halle, fizio-chimistă la CNRS din Toulouse, care a participat la realizarea analizelor: este vorba despre particule mai mici de 5 milimetri, cele mai mici dintre ele fiind invizibile cu ochiul liber.
Printre ele se află fibrele de textile sintetice provenite din spălare, microparticule care se formează sub pneurile maşinilor sau în timpul deşurubării dopului unei sticle de apă, precum şi granulele virgine din industria plasticului.
„3.000 de particule pe secundă în Ron”
Potrivit oamenilor de ştiinţă, poluarea „alarmantă” observată a fost în medie „de trei microplastice pe metru cub de apă” în cele nouă fluvii studiate.
Desigur, acea valoare este departe de cele 40 de microplastice pe m3 de apă detectate în cele mai poluate 10 fluvii din lume (Fluviul Galben, Yangtze, Mekong, Gange, Nil, Niger, Ind, Amur, Xijiang, Hai He) care irigă ţările care produc cele mai mari cantităţi de plastic sau care tratează cele mai mari cantităţi de deşeuri.
Însă luând în calcul volumele de apă, „în oraşul Valence din regiunea Rhone, avem un debit de 1.000 de metri cub pe secundă, aşadar 3.000 de particule plastice la fiecare secundă”, a declarat Jean-Francois Ghiglione. În cazul Senei, acest parametru este de 900 de microplastice pe secundă.
Cercetătorii au descoperit „o noutate” care i-a surprins, graţie unui progres în metodele de analiză dezvoltate în timpul studiului: „masa micilor microplastice, cele care nu se văd cu ochiul liber, este mai mare decât a celor care pot fi văzute”, a adăugat Jean-Francois Ghiglione.
„Or, marile microplastice plutesc şi sunt prelevate la suprafaţă, în timp ce fragmentele invizibile sunt repartizate în toată coloana de apă şi sunt ingerate de multe animale şi organisme”, a adăugat el.
„Poluare difuză şi instalată”
Unul dintre studii a identificat o bacterie virulentă pe un microplastic găsit în Loara, capabilă să declanşeze infecţii la oameni.
Un alt rezultat neaşteptat: un sfert din microplasticele descoperite în fluvii nu provin din deşeuri, ci din plasticele primare industriale. Aceste granule, denumite şi „lacrimi de sirenă”, ajung uneori pe plajele infestate după un accident maritim.
Acest rezultat, care vizează Franţa, a putut fi stabilit datorită unei vaste operaţiuni de ştiinţe participative, denumită „Plastic sub lupă”, unică în lume, la care au participat 350 de clase de la şcoli generale şi licee franceze, adică aproximativ 15.000 de elevi, care efectuează prelevări în fiecare an de pe barje fluviale.
Însă oamenii de ştiinţă au renunţat să mai întocmească un palmares al fluviilor europene, de la cel mai poluat până la la cel mai puţin poluat: cifrele obţinute au fost global „echivalente”, iar datele insuficiente, a explicat Jean-Francois Ghiglione.
La fel pentru impactul asupra oraşelor, „nu am demonstrat o legătură directă între prezenţa microplasticelor şi cea a unui mare oraş, întrucât rezultatele în amonte şi în aval de un oraş nu sunt foarte diferite”, a adăugat specialistul francez.
„Ceea ce vedem aici este o poluare difuză şi instalată”, care „vine de peste tot” în interiorul fluviilor. „Coaliţia ştiinţifică internaţională din care noi facem parte (în cadrul negocierilor internaţionale purtate sub egida ONU pentru reducerea poluării cu plastic – n.red.) cere o scădere majoră a producţiei de plastic primar, pentru că ştim deja că producţia de plastic este complet legată de poluare”, a concluzionat el.
