Odată cu avansul spectaculos al inteligenței artificiale generative, precum ChatGPT, modul în care se comunică rezultatele științifice se află într-o transformare rapidă. Tot mai multe articole prezintă urme de utilizare a AI-ului, potrivit unui preprint semnat de Dmitri Kobak, specialisit IA îm cadrul Universității din Tübingen, și colegii săi (arXiv, 2024), ceea ce ridică semne de întrebare privind plagiatul, etica și transparența în cercetare, potrivit Nature.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Pentru a înțelege cum se poziționează cercetătorii față de această revoluție tehnologică, revista Nature a chestionat circa 5.000 de academicieni din întreaga lume, propunându-le mai multe scenarii în care un cercetător fictiv, „Dr. Bloggs”, folosește AI-ul în redactarea sau evaluarea unor lucrări, fără a menționa acest lucru.
Editare și traducere? Acceptabil. Scriere de texte? Mult mai controversată
Rezultatele sondajului arată o acceptare largă (peste 90%) a utilizării AI-ului pentru editarea sau traducerea unui articol științific. Dar opiniile se fragmentează când vine vorba de generarea de texte propriu-zise — doar 65% dintre respondenți consideră etic ca AI-ul să scrie tot sau o parte din lucrare, în timp ce o treime se opun ferm.
Atunci când AI-ul e folosit pentru a genera rezumatul unui articol, majoritatea respondenților consideră practica acceptabilă. Însă pentru alte secțiuni ale lucrării, dezacordurile sunt mult mai accentuate.
Cât privește peer-review-ul, peste 60% dintre cei chestionați consideră inacceptabil ca AI-ul să redacteze un raport de evaluare. Cu toate acestea, majoritatea (57%) sunt de acord cu utilizarea AI-ului pentru a oferi sugestii sau clarificări în timpul procesului de recenzie.
Puțini folosesc AI-ul în mod activ, și încă și mai puțini îl declară
Deși acceptarea teoretică a AI-ului este ridicată, utilizarea sa practică rămâne modestă. Doar 28% dintre cercetători spun că au folosit AI pentru a edita o lucrare, iar mai puțin de 10% recunosc că l-au folosit pentru a scrie un prim draft, pentru traduceri sau pentru sprijin în peer-review. În total, 65% au declarat că nu au utilizat deloc AI-ul în scenariile propuse.
Surprinzător este că cei care au folosit AI-ul, adesea nu au dezvăluit acest lucru. Această lipsă de transparență intră în contradicție cu politicile majorității editorilor științifici, care cer ca utilizarea substanțială a AI-ului să fie menționată clar.
Argumente pro și contra: o comunitate profund împărțită
Opiniile cercetătorilor diferă radical. Unii consideră că AI-ul este deja un instrument comun, precum un calculator, și că nu mai este nevoie de transparență specială. Alții condamnă ferm utilizarea sa, considerând-o o formă de trișare sau chiar de fraudă academică.
Daniel Egan, cercetător la Universitatea din Cambridge, admite că AI-ul poate fi util pentru sinteza informațiilor, dar avertizează că, dacă ne bazăm prea mult pe el, pierdem șansa de a învăța din procesul de scriere.
Îngrijorările vizează nu doar plagiatul sau lipsa de responsabilitate, ci și impactul ecologic al acestor instrumente. Mulți cercetători semnalează și calitatea slabă a rezultatelor produse de AI — de la citări false la formulări elegante, dar golite de conținut.
Pe de altă parte, AI-ul este văzut și ca o unealtă de echilibrare a șanselor pentru cercetătorii care nu au limba engleză ca limbă maternă.
Vârsta și experiența cu AI influențează atitudinile
Tinerii cercetători sunt mai înclinați să accepte și să folosească AI-ul, în special pentru editare. Însă, în mod general, opiniile nu variază drastic în funcție de domeniul de cercetare, țara de proveniență sau stadiul carierei.
Experiența personală cu AI pare a fi cel mai bun predictor pentru acceptarea sa: cei care au încercat aceste instrumente tind să le vadă cu ochi mai buni.
Lipsa de reguli clare, o frână majoră
Atât cercetătorii, cât și editorii recunosc lipsa unor ghiduri clare privind utilizarea etică a AI-ului în cercetare. În timp ce majoritatea editorilor interzic ca AI-ul să fie creditat ca autor, politica privind utilizarea pentru redactare, traducere sau editare diferă de la un jurnal la altul.
„Oamenii simt că AI-ul le va transforma munca în următorii doi ani, dar nu știu exact cum să îl folosească în mod sigur și corect”, rezumă Josh Jarrett, vicepreședinte la editura Wiley.
Un nou normal în știință?
Pe măsură ce AI-ul devine omniprezent, comunitatea științifică se vede nevoită să răspundă la o întrebare de fond: vrem să integrăm aceste unelte ca parte din rutina academică sau să le tratăm cu suspiciune și prudență?
Răspunsurile nu sunt încă definitive, dar un lucru e cert: dezbaterea abia a început.
