Inteligența artificială reduce costul accesului la informație, forțând universitățile să-și regândească rapid misiunea și modelul de business. Piața muncii se mișcă deja mai repede decât programele educaționale, relatează TheConversation.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Multă vreme, universitățile au funcționat pe baza unei ecuații simple, cunoașterea era rară, iar accesul la ea presupunea un drum clar, taxe de școlarizare, cursuri, examene și, la final, o diplomă. Acest proces oferea nu doar acces la informații greu de găsit în altă parte, ci și un semnal puternic pentru angajatori, absolventul investise timp și efort pentru a stăpâni un domeniu.
Tot acest model era susținut de o realitate economică clară, informația valoroasă era puțină, greu de obținut și, prin urmare, scumpă. Însă apariția modelelor lingvistice mari, precum ChatGPT, a schimbat dramatic această ecuație. Cantitatea de informație accesibilă gratuit sau la costuri foarte mici a explodat. Modelele de inteligență artificială nu se mai limitează la a oferi răspunsuri, ele pot explica, sintetiza, traduce și chiar scrie texte complexe în câteva secunde.
AI-ul diminuează motivația de a investi într-o diplomă universitară tradițională
Rezultatul? În termeni economici, curba ofertei de cunoștințe s-a deplasat brusc spre dreapta. Într-o lume în care informația este tot mai accesibilă, prețul acesteia, exprimat prin taxe universitare sau prin prime salariale pentru absolvenți, începe să scadă. Studiile recente arată deja efecte vizibile. în Regatul Unit, anunțurile pentru posturi de nivel entry au scăzut cu o treime de la lansarea ChatGPT, iar în SUA, mai multe state au eliminat cerințele legate de diplomă pentru angajații din sectorul public. De pildă, în Maryland, ponderea posturilor care solicitau o diplomă universitară a scăzut de la 68% în 2022 la 53% în 2024.
Motivul este simplu. Angajatorii recalculează valoarea muncii într-un context în care AI poate îndeplini multe sarcini codificabile, adică acele activități repetitive, bazate pe reguli, pe care le făceau cândva absolvenții de studii superioare. Dacă un chatbot poate livra aceeași muncă la un cost marginal aproape zero, salariul unui tânăr analist devine mult mai mic. Iar odată cu el, se diminuează și motivația de a investi într-o diplomă universitară tradițională.
Diferența se reflectă deja în dinamica pieței muncii
Cu toate acestea, nu toate cunoștințele sunt afectate în mod egal. Mai mulți economiști explică faptul că tehnologia înlocuiește doar anumite tipuri de activități, dar le completează pe altele. Cunoașterea codificabilă, cum ar fi interpretarea codului fiscal sau redactarea contractelor, este ușor preluată de AI. Însă cunoașterea tacită, contextuală, de exemplu capacitatea de a conduce o echipă în condiții dificile sau de a lua decizii etice complexe, rămâne în continuare greu de automatizat și, tocmai de aceea, capătă o valoare din ce în ce mai mare.
Această diferență se reflectă deja în dinamica pieței muncii. Potrivit companiei de analiză Lightcast, o treime din competențele cerute de angajatori s-au schimbat în ultimii trei ani. Iar American Enterprise Institute avertizează că angajații cu cunoștințe de nivel mediu, care se bazează pe expertiză repetitivă, sunt cei mai expuși presiunii salariale.
Într-un astfel de context, valoarea reală nu mai stă în informația brută, ci în capacitatea de a o filtra, judeca și aplica în mod creativ. Economiștii au anticipat această transformare: încă din secolul trecut, Herbert Simon spunea că „o abundență de informație creează o sărăcie de atenție”. Iar în prezent, tocmai această atenție concentrată, împreună cu gândirea critică, inteligența emoțională, creativitatea, etica și capacitatea de colaborare, devin cele mai căutate resurse umane. Sunt exact trăsăturile pe care AI nu le poate reproduce, și deci, exact cele care își păstrează sau chiar cresc valoarea economică.
Pentru universități, provocarea este majoră
Dacă nu mai pot justifica taxele de școlarizare prin simplul acces la informație, trebuie să își regândească urgent oferta educațională. În primul rând, trebuie să își reevalueze cursurile. Dacă AI poate deja rezolva cu succes un examen, valoarea adăugată a predării acelui conținut este minimă. Accentul trebuie mutat de la memorare și redare la capacitatea de a analiza, sintetiza și formula judecăți.
În al doilea rând, trebuie să investească în experiențe de învățare realiste și provocatoare: proiecte aplicate, simulări complexe, laboratoare de decizie etică în care AI este un instrument de sprijin, nu un înlocuitor al studentului. În al treilea rând, e nevoie de noi forme de acreditare care să reflecte abilități precum inițiativa, colaborarea sau gândirea etică, toate greu de cuantificat printr-un examen clasic, dar ușor de observat în practică.
Universitățile nu mai pot miza pe ideea că informația este rară și, implicit, scumpă
Iar în relația cu piața muncii, universitățile ar trebui să treacă de la modelul prestatorului de servicii la cel al partenerului de inovare. Nu e nevoie ca angajatorii să dicteze conținutul educațional, ci să contribuie la proiectarea unor evaluări relevante, testate în condiții reale. Colaborarea ideală funcționează ca un studio de creație, nu ca o sală de ședințe.
Concluzia este clară. În epoca AI, universitățile nu mai pot miza pe ideea că informația este rară și, deci, scumpă. Avantajul competitiv nu mai constă în predarea conținutului, ci în formarea judecății. Studenții nu trebuie învățați să concureze cu inteligența artificială, ci să gândească împreună cu ea. Pentru că modelul vechi, în care diploma era o garanție a accesului la cunoaștere, începe deja să alunece sub linia de plutire economică.
