Cum mirosea Europa de acum câteva secole? Și, mai curios, cum își imaginau oamenii vremii mirosul infernului? Cercetătorii europeni au găsit răspunsuri neașteptate în arhive, pe care le-au transformat în arome reale, cu sprijinul tehnologiei de ultimă generație, relatează Horizon, revista Uniunii Europene pentru cercetare și inovare.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Proiectul se numește ODEUROPA și a fost derulat între 2021 și 2023, cu participarea unor experți din șase țări. Cu ajutorul inteligenței artificiale, echipa a identificat peste 2,4 milioane de referințe la mirosuri din texte, imagini și surse istorice, între secolele XVI și XX.
Mirosul iadului
Printre cele mai spectaculoase reconstituiri se află ceea ce cercetătorii au numit „mirosul iadului”. Inspirat din predici religioase din secolele XVI–XVII, istoricul britanic William Tullett a recreat un amestec olfactiv descris atunci ca „sulf, pucioasă și un milion de câini morți”.
Acest miros, greu de suportat pentru unii, bizar de familiar pentru alții, a fost prezentat la Expoziția Mondială din 2025, la Pavilionul European din Osaka, Japonia. Alături de el, vizitatorii au putut simți și alte mirosuri cu semnificație culturală: tămâie, smirnă sau duhoarea canalelor din Amsterdam.
„Mirosul este o parte esențială a patrimoniului cultural, dar până acum a fost aproape ignorat. Cu ajutorul AI, am reușit să redăm la viață această dimensiune uitată a istoriei”, spune prof. Inger Leemans, coordonatoarea proiectului, de la Vrije Universiteit Amsterdam.
Mirosul ca poartă spre memorie
Echipa a creat și un Olfactory Heritage Toolkit, un set de unelte pentru muzee și instituții culturale care vor să integreze mirosul în tururi și expoziții. Astfel, vizitatorii pot avea o experiență mai profundă și memorabilă a trecutului.
De altfel, muzeele au început deja să exploreze această direcție. La Muzeul Ulm din Germania a fost organizat un tur al mirosurilor, iar la Amsterdam a fost lansată o hartă tip „scratch and sniff” care ghidează turiștii prin mirosuri specifice orașului.
Inteligența artificială a jucat un rol esențial. Modele AI special antrenate au „citit” texte istorice în șase limbi și au detectat cuvinte, expresii sau imagini legate de miros. Rezultatul? O hartă digitală a mirosurilor Europei, organizată în grafuri de cunoaștere, o rețea care leagă mirosuri de locuri, epoci și contexte culturale.
Japonia, o sursă de inspirație
Proiectul ODEUROPA s-a inspirat și din Japonia, care are o tradiție mai veche în conservarea patrimoniului olfactiv. Încă din 2001, Ministerul Mediului din Japonia a desemnat 100 de „peisaje ale mirosului” ca elemente culturale importante – de la bruma sărată a mării până la parfumul piersicilor albe din dealurile Kibi.
„Japonezii au păstrat o sensibilitate aparte pentru mirosuri, încă din perioada Heian, în urmă cu o mie de ani, când parfumul era folosit nu doar pentru plăcere, ci și pentru comunicare socială”, spune artista olfactivă japoneză Maki Ueda, care a colaborat cu echipa europeană.
Un avatar AI pentru… simțul mirosului
Pentru a continua conversația despre miros ca element cultural, prof. Leemans a lăsat în Japonia o versiune digitală a sa: un avatar AI care răspunde vizitatorilor și explică rezultatele proiectului.
„Simțul mirosului a fost prea mult timp ignorat. Dar oamenii descoperă, cu surprindere, cât de mult își amintesc prin miros. Dacă îi ajuți puțin, pot reconstrui o întreagă lume olfactivă din propria memorie”, conchide Leemans.
