România trebuie să introducă cursuri de inteligență artificială și robotică în școli, iar acestea nu trebuie să fie ore în plus, a declarat, într-un interviu pentru TechRider, Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European și organizator al Romanian Digital Day la Bruxelles. Potrivit lui, avem o problemă și cu profesorii care nu folosesc unelte de inteligență artificială, pe care elevii lor le cunosc și le utilizează.
Alte idei importante din interviu:
- Europarlamentarul spune că trebuie să mutăm, în România, dezbaterea despre AI de la zona de cercetare și zona universitară, la zona practică, economică, zonă de implicare a inteligenței artificiale în activitățile economice.
- Impactul AI în economia globală va fi până în 2030 de aproximativ 15.000 de miliarde de dolari.
- Inteligența artificială va duce la disparișia unor sectoare economice.
- Europa nu poate compensa lipsa noastră de investiții în cercetare și inovare. Trebuie atrase fonduri private. Potrivit lui Negrescu, există soluții, precum modele europene care implică, de exemplu, reduceri de taxe pentru companiile private care alocă o parte din bani pentru cercetare și inovare.
- Mulți antreprenori din România s-au axat strict pe fonduri europene când au deschis afaceri, deoarece în România există puține fonduri de investiții și au valoare mică. „A fost o plus-valoare importantă, însă ușor-ușor aceste fonduri europene vor fi tot mai reduse și atunci ar trebui să învățăm cum să completăm fondurile europene cu finanțări private,” a spus Negrescu.
Redăm interviul integral:
Reporter: În primul rând, cum stă România în cursa AI? Unii spun că riscăm să pierdem trenul.
Victor Negrescu: Cred că trebuie să reacționăm acum la această transformare generată de inteligența artificială. Și sunt lucruri care se întâmplă în prezent. Avem câteva proiecte interesante la Cluj, un institut pe zona de inteligență artificială care se face cu bani europeni. Avem la Universitatea Politehnică din București, din nou, foarte multe propuneri în acest sens și proiecte concrete, finanțate, din nou, cu bani europeni. Însă trebuie să mutăm dezbaterea de la zona de cercetare și zona universitară, la zona practică, economică, zona de implicare a inteligenței artificiale în activitățile economice, în așa fel încât să folosim potențialul pentru a crește competitivitatea economiei românești și a ne asigura că nu ratăm acest tren care va schimba consistent economia globală. Impactul AI până în 2030 este de aproximativ 15 trilioane de dolari.
Înseamnă o nouă industrie și înseamnă, de asemenea, sectoare economice care vor dispărea. Și noi trebuie să anticipăm aceste schimbări mult mai rapid.
Reporter: Știu că România este una dintre puține țări din lume care are o strategie pe quantum computing. Cum trecem de la strategiile pe hârtie la implementarea lor? Pentru că firmele se plâng deja că avem strategiile, dar nu facem nimic concret în sensul ăsta.
Eu cred că avem o problemă de follow-up pe zona de implementare. Aici cred că este relevant să avem persoane care își asumă aceste responsabilități, care poate au experiență în mediul privat, care sunt împuternicite în a se asigura că lucrurile chiar sunt implementate. Totodată, aș putea să iau [ca stat] niște decizii. Aici cred că avem o problemă. O recomandare pe care aș da-o este să introducem cursuri de AI și robotică în școlile din România, dar nu înseamnă ore în plus, înseamnă pur și simplu noi oportunități. Am fost printre primele state la nivel mondial care am introdus cursurile de IT în liceu și ne-a permis nouă să avem un sector puternic în domeniu. Acum trebuie să facem același lucru pentru inteligența artificială și robotică. Am fost zilele trecute la o școală din București și am întâlnit circa 100 de elevi și am întrebat dacă ei folosesc platformele de AI și toți au ridicat mâna spunând lucrul acesta, inclusiv pentru școală, în timp ce profesorii nu folosesc aceste instrumente pentru că nimeni nu-i ajută. Deci, trebuie să mergem la firul ierbii, să dialogăm, nu să luăm decizii undeva dintr-un birou frumos.
Trebuie să ne asigurăm că aceste tehnologii sunt accesibile, cât mai rapid pentru cât mai mulți români, pentru că sunt convins că dacă facem lucrul acesta, românii vor ști să le folosească și să fie creativi în a produce plus valoare.
Reporter: Cum mărim procentul din PIB alocat pentru inovație, pentru că stăm foarte prost, sub 0,5%?
Victor Negrescu: România este, din păcate, pe ultimele locuri în ceea ce înseamnă alocările financiare pentru cercetare și inovare. Cercetarea românească depinde de fonduri europene, unde ușor-ușor începem să excelăm și să câștigăm competiții dificile, însă nu este suficient. Europa nu poate compensa lipsa noastră de investiții în domeniu. Există mai multe modele europene care implică, de exemplu, reduceri de taxe pentru companiile private care alocă o parte din bani pentru cercetare și inovare, un model care poate fi eficient.
Totodată, să înțelegem că inovația se poate produce în toate domeniile, adică și în agricultură avem nevoie de inovație, și în industrie avem nevoie de inovație. Și în educație avem nevoie de inovație. Și aici trebuie să avem o pondere mult mai coerentă, coordonată în această privință, pentru a ne asigura că într-adevăr rămânem competitivi și am văzut exemple de succes în acest sens. Dar exemplele acestea au pornit de la inițiative private, nicidecum de la fonduri publice. Aici trebuie să compensăm, să corelăm toate aceste demersuri. Eu sunt un puternic susținător al demersului european prin care se solicită ca minim 3% din PIB să meargă către cercetare și inovare și trebuie să spun că sunt state care investesc mult mai mult decât această țintă fixată la nivel european și poate fi chiar un model de urmat de către România.
Reporter: Și dacă tot am ajuns la finanțare, spunea domnul Iulian Stanciu (n.e. – președinte executiv eMAG) că cel mai mare fond de investiții din România care vizează start-up-urile nu are decât puțin peste 100 de milioane de euro la dispoziție. De ce se întâmplă asta? De ce nu apar mai multe?
Victor Negrescu: În cadrul legislativ sunt multe provocări pe care le avem pentru a atrage investitorii în România. Este nevoie de un cadru legal predictibil, o taxare adecvată, competitivă pentru zona aceasta de finanțare privată, pentru start-up-uri, o cultură a antreprenoriatului în școli și universități, mecanisme de finanțare în care ecosistemul este implicat direct și un sprijin, un suport real pentru antreprenorii care vor să inoveze și să deschidă o companie și corelarea tuturor oportunităților financiare. Adevărat că mulți antreprenori din România s-au axat strict pe fonduri europene, a fost o plus-valoare importantă, însă ușor-ușor aceste fonduri europene vor fi tot mai reduse și atunci ar trebui să învățăm cum să completăm fondurile europene cu finanțări private.
Aici trebuie să facem lucrul acesta mult mai rapid. Am putea să beneficiem de suportul Băncii Mondiale sau Băncii Europene de Investiții pentru a face această tranziție mult mai ușoară, însă iată, trebuie să fie făcute lucrurile acum, pentru că începând cu 2028 lucrurile vor arăta complet diferit și singura șansă pentru România este să atragă capital privat.
