Teheranul a anunțat că a lansat rachete „Khyber” asupra unor ținte guvernamentale și militare israeliene de rang înalt, într-o mișcare care pare să testeze sistemul multistrat de apărare antirachetă al Israelului, inclusiv sistemele Arrow și Patriot.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Potrivit declarațiilor IRGC preluate de agenția Fars, au fost vizate biroul premierului Benjamin Netanyahu și cartierul general al Forțelor Aeriene Israeliene. Presa israeliană neagă însă că aceste atacuri ar fi lovit biroul premierului, și cataloghează afirmațiile drept „propagandă falsă”, potrivit Interesting Engineering.
Tipul exact de rachetă utilizat nu a fost confirmat, ceea ce ridică întrebări despre posibilitatea ca Iranul să testeze rachete balistice cu rază medie (MRBM) cu focoase manevrabile sau chiar cu capacități hipersonice. Ambiguitatea poate fi intenționată, pentru a amplifica efectul de descurajare asupra Israelului. Analiștii subliniază că imaginile cu impactul nu sunt suficiente pentru a determina varianta exactă folosită.
Agenția Tasnim, afiliată IRGC, a descris armele ca „rachete Khyber”, în timp ce alte surse le-au numit Kheibar Shekan sau chiar rachete hipersonice.
Kheibar Shekan: mobilitate și precizie
Kheibar Shekan este considerată a treia generație de rachetă balistică cu combustibil solid din arsenalul iranian, cu rază medie de acțiune, estimată la circa 1.450 km. Aceasta utilizează ghidare prin satelit și focoase manevrabile pentru a crește precizia și a reduce predictibilitatea interceptării.
Designul cu combustibil solid permite mobilitate și lansări rapide, fapt ce facilitează atacuri în salve dispersate, menite să copleșească sistemele de apărare. Capacitatea de manevră în faza terminală complică interceptarea și forțează sistemele Arrow și Patriot să decidă între interceptări timpurii sau târzii.
Varianta Khorramshahr-4 și strategia de încărcătură
Dacă Iranul se referă la varianta Khorramshahr-4, accentul se mută pe încărcătura utilă și flexibilitatea misiunii. Lansată în 2023, Khorramshahr-4 are o rază de circa 2.000 km și poate transporta un focos greu.
Propulsorul permite menținerea rachetei alimentate pentru perioade îndelungate, ceea ce reduce pregătirea lansării la câteva minute.
Amenințarea hipersonică și manevrabilitatea
Proiectele hipersonice ale Iranului, precum racheta Fattah, pun accent pe manevrele terminale, menite să perturbe sistemele de urmărire. Aceasta atinge viteze între Mach 13 și Mach 15, iar motorul mic de pe vehiculul de reintrare permite manevre controlate fără tehnologie completă de planare hipersonică.
Interceptarea acestor rachete este dificilă. Israel testează sistemele Arrow-3 și Arrow-4, iar SUA și aliații se bazează pe lanțuri defensive multistrat, inclusiv Aegis BMD cu rachete SM-3 și SM-6. Totuși, interceptarea în faza de planare este încă în dezvoltare, iar datele rapide de la senzori rămân esențiale.
Capacitățile și avantajul Iranului
Iranul deține cel mai mare arsenal de rachete din regiune, unul care combină cantitate, platforme dispersate și o varietate mare de tipuri de rachete pentru a suprasolicita sistemele defensive.
