În ultimele zile, Israelul și Iranul au intrat într-o spirală de violență fără precedent, într-un conflict care riscă să destabilizeze întreaga regiune. Totul a început cu lansarea, de către Israel, a unei serii de atacuri aeriene asupra unor obiective nucleare și militare iraniene, sub numele de cod „Operațiunea Rising Lion”, potrivit TheConversation.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Scopul declarat: blocarea programului nuclear iranian și neutralizarea capacității Teheranului de a lansa atacuri la distanță lungă. Oficialii israelieni au avertizat că Iranul ar fi la un pas de a putea produce nouă focoase nucleare, o perspectivă considerată inacceptabilă pentru securitatea națională a Israelului.
Un val masiv de rachete și drone
Ca represalii, Iranul a lansat un val masiv de rachete balistice și drone asupra orașelor israeliene Tel Aviv și Ierusalim. Primul atac a inclus aproximativ 200 de rachete balistice și tot atâtea drone.
Pe fondul escaladării rapide, zonele civile au devenit ținte directe, iar miza apărării antiaeriene a crescut exponențial. Deși sistemele defensive israeliene au interceptat cea mai mare parte a acestor amenințări, experții avertizează că resursele nu sunt infinite, iar eficiența sistemelor ar putea fi erodată pe termen lung.
O arhitectură defensivă stratificată
Contrar percepției populare, apărarea aeriană a Israelului nu se bazează exclusiv pe celebrul Dom de Fier (Iron Dome). De fapt, acesta este doar prima linie a unui sistem stratificat de apărare, special conceput pentru a răspunde unui spectru larg de amenințări, de la rachete de artilerie și obuze cu rază scurtă, până la rachete balistice de mare altitudine.
Iron Dome este un sistem destinat interceptării proiectilelor care vizează zone dens populate. Funcționează cu ajutorul unui sistem radar care detectează rapid obiectele în mișcare, o rețea de comandă care decide prioritățile de interceptare și o suită de rachete defensive care sunt lansate pentru a neutraliza amenințările.
Sisteme avansate pentru amenințări balistice
Pentru rachetele balistice cu rază medie și lungă, precum cele lansate de Iran, Israelul are în arsenal sisteme specializate: David’s Sling, dar și Arrow 2 și Arrow 3. Acestea sunt capabile să intercepteze rachete atât în atmosferă, cât și la altitudini foarte mari, în afara atmosferei. În actualul conflict, imaginile surprinse cu interceptări spectaculoase la mare altitudine sugerează că aceste sisteme funcționează conform așteptărilor.
Sistemele israeliene sunt comparabile cu cele ale Statelor Unite, care includ, printre altele, Patriot PAC-3, sistemul THAAD și platforma navală Aegis, dotată cu rachete de tip SM-3 și SM-6. SUA au desfășurat anterior nave echipate cu sistemul Aegis în sprijinul Israelului și există indicii că o astfel de asistență ar putea fi reactivată în contextul actual.
Slăbiciuni în apărarea iraniană
Pe de altă parte, Iranul dispune de sisteme defensive mai puțin performante, precum S-300 de fabricație rusească, care oferă o protecție limitată împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă.
În plus, având în vedere că Israelul a atacat deja componente cheie ale infrastructurii militare iraniene, nu este clar câte dintre aceste sisteme mai sunt încă funcționale. Deși Iranul lucrează la dezvoltarea unor focoase manevrabile, care sunt mult mai greu de interceptat, nu există dovezi clare că aceste tehnologii ar fi deja operaționale.
O cursă contra cronometru și contra stocurilor
O provocare majoră pentru orice sistem antirachetă este însă uzura. Apărarea este întotdeauna limitată de numărul de interceptoare disponibile. În general, pentru a garanta succesul, mai multe interceptoare sunt lansate împotriva aceleiași rachete inamice, crescând rapid consumul de resurse.
Între timp, atacatorul poate planifica o ofensivă în valuri succesive, mizând pe faptul că unele dintre rachetele lansate vor reuși să străpungă scutul defensiv. Iar în cazul rachetelor balistice, chiar și una singură care trece poate produce pagube uriașe, mai ales dacă este încărcată cu explozibili de mare putere sau, în scenariul cel mai sumbru, cu un focos nuclear.
Un viitor incert pentru regiune
Conflictul devine astfel o cursă a epuizării: cine rămâne fără muniție primul? Israelul și aliații săi occidentali, în frunte cu SUA, sau Iranul, care încă mai dispune, potrivit unor surse, de aproximativ 2.000 de rachete balistice dintr-un stoc inițial estimat la 3.000? Nimeni nu poate spune cu certitudine. Însă o escaladare continuă ar putea atrage SUA într-un rol și mai activ, cu riscul ca întreaga regiune să intre într-un conflict deschis.
