Pentru decenii, superioritatea aeriană a fost apanajul țărilor bogate, capabile să își permită avioane sofisticate și echipaje extrem de bine pregătite.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Acum însă, dronele de atac ieftine încep să erodeze acest avantaj, oferind chiar și statelor mai mici sau mai puțin înstărite posibilitatea de a provoca daune considerabile, potrivit unei analize Reuters.
Statele Unite au construit o putere aeriană care se bazează pe aeronave complexe și scumpe: aproximativ 200 de avioane de vânătoare sunt folosite în misiuni de atac, inclusiv F-35, acum utilizat pe scară largă după ani de probleme legate de costuri și întârzieri.
Bombardierele B-2, aeronave stealth cu rază lungă de acțiune, pot transporta până la 40.000 de livre de bombe ghidate de precizie, în timp ce bombardierele B-1 „Bone” pot transporta până la 75.000 de livre de echipament de misiune și muniție mixtă, inclusiv 24 de rachete de croazieră.
Pe lângă acestea, SUA operează drone Reaper, controlate de la sol, și au introdus FLM-136 LUCAS, o dronă de atac unidirecțională, asemănătoare cu dronele Shahed ale Iranului, care zboară către țintă și explodează la impact.
Iranul a investit ani de zile în dezvoltarea dronelor, furnizându-le aliaților și folosindu-le acum pe scară largă. În conflictul recent declanșat de atacurile americane și israeliene asupra Iranului pe 28 februarie, Teheranul a lansat sute de rachete și peste 1.000 de drone asupra Israelului și statelor din Golf aliate cu Washingtonul.
Strategia se bazează pe volum: un număr mare de drone lansate simultan poate copleși sistemele de apărare aeriană, iar costul lor este mult mai mic decât al echipamentului convențional.
De exemplu, o dronă Shahed costă între 20.000 și 50.000 de dolari. În comparație, un interceptor Patriot de 4 milioane de dolari ar putea fi înlocuit cu 115 drone unidirecționale, ceea ce evidențiază noua realitate: atacul ieftin poate depăși apărarea scumpă.
Această schimbare este ilustrată și de războiul din Ucraina, unde dronele au devenit element central.
Conflictul, inițial dominat de tancuri și artilerie, a evoluat într-un război al dronelor: sistemele ieftine au permis recunoaștere și atac, estimându-se că acestea reprezintă aproximativ 70% din pierderile rusești.
Dronele permit atacuri de la distanță, reducând riscul pentru piloți și echipaje. În contrast, aeronavele americane, cum ar fi F-15 cu două locuri, necesită echipaje cu ani de pregătire și instruire, iar pierderea unui astfel de avion implică nu doar costul aeronavei, ci și riscul pentru echipaj.
Statele Unite încearcă să recupereze terenul pierdut prin accelerarea dezvoltării dronelor militare mici.
Sistemul Aerian de Luptă Fără Pilot cu Cost Redus (FLM-136 LUCAS) seamănă cu dronele Shahed și reprezintă o încercare de a echilibra raportul cost-eficiență.
Totodată, tehnologia defensivă anti-dronă încearcă să țină pasul: USS Preble, un distrugător clasa Arleigh Burke, a devenit prima navă echipată cu Iron Beam, un sistem laser de înaltă energie de 100 kW, capabil să distrugă drone cu viteza luminii.
Sistemul poate fi adaptat și pentru vehicule terestre sau maritime și este compus din cinci componente, inclusiv fasciculul laser și un sistem de bruiaj.
Cu toate acestea, majoritatea tehnologiilor defensive rămân limitate: raza de acțiune, puterea, toleranța la condiții meteorologice și capacitatea de a fi desfășurate la scară largă sunt încă restrânse.
În timp ce unele promite reducerea costurilor prin utilizarea electricității sau a platformelor reutilizabile, apărarea rămâne dependentă de interceptoare scumpe.
Între timp, producția masivă de drone ieftine schimbă regulile jocului: Iranul, de exemplu, are capacitatea de a produce până la 10.000 de drone pe lună, comparativ cu costurile enorme și ritmul mai lent al avioanelor convenționale și interceptoarelor de apărare.
În acest context, războiul aerian modern devine un teren al dezechilibrului: atacul rapid și ieftin versus apărarea costisitoare, unde inovarea tehnologică și viteza de implementare pot decide rezultatul conflictelor.
