Deși căile ferate sunt adesea trecute cu vederea în evaluările capacității militare a unei țări, situația din România arată că birocrația excesivă și ani de neglijență pot încetini dramatic sau chiar bloca complet logistica NATO, anunță DefenseExpress.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
NATO promovează de ani buni ideea unui „Schengen Militar” menit să faciliteze deplasarea rapidă a forțelor armate prin Europa, însă problemele din România ridică serioase semne de întrebare privind fezabilitatea acestui plan. Un exemplu elocvent este starea critică a infrastructurii feroviare românești, unde viteza trenurilor de marfă este adesea comparată cu cea a unei biciclete.
Operatorul de stat CFR Marfă a primit doar 2 milioane de euro de la guvern pentru susținerea transportului militar. În condițiile problemelor financiare ale companiei, această sumă este insuficientă pentru a asigura funcționarea de bază, cu atât mai puțin pentru modernizarea necesară.
Logistica feroviară, o prioritate strategică ignorată
Logistica, deși vitală pentru capacitatea militară, este adesea neglijată în evaluările strategice, mai ales în cadrul alianțelor multinaționale precum NATO. Căile ferate rămân una dintre cele mai eficiente metode pentru deplasarea rapidă și în cantități mari a trupelor și echipamentelor pe uscat, făcând din starea lor o problemă strategică majoră.
Europa este lăudată pentru rețelele sale excelente de transport feroviar de pasageri, însă când vine vorba de mobilitate militară, apar numeroase obstacole: birocrația excesivă, mecanismele învechite de coordonare și procedurile vamale întârzie deseori transporturile militare, chiar și în țări cu infrastructură avansată, precum Germania.
Uniunea Europeană a propus eliminarea barierelor legale și diplomatice pentru a facilita transportul militar transfrontalier, un concept denumit „Schengen Militar”. Totuși,simpla simplificare a birocrației nu compensează infrastructura veche și degradată: șine ruginite și poduri în stare critică care nu doar încetinesc, ci uneori chiar blochează fizic trenurile militare. Un exemplu clar este dificultatea tranzitului ajutorului militar către Ucraina.
Vulnerabilitate la sabotaj și riscuri strategice
O altă problemă majoră este vulnerabilitatea infrastructurii slabe la acte de sabotaj. Blocarea sau distrugerea unei rute feroviare strategice este relativ ușor de realizat, iar consecințele pot fi devastatoare pentru mobilitatea militară.
Jurnaliștii reamintesc că, în timpul Războiului Rece, Europa putea efectua rapid deplasări de trupe. Astăzi, însă, acest lucru nu mai este posibil. Provocarea pentru NATO nu este dacă își poate permite să finanțeze modernizarea căilor ferate, ci dacă își poate permite să nu o facă.
Lecții pentru Ucraina
Ucraina poate, de asemenea, învăța din această situație. Deși sistemul său feroviar este într-o stare ceva mai bună decât cel românesc, tot are multe neajunsuri. Fondurile occidentale au permis unele îmbunătățiri, dar drumul este încă lung.
În ciuda războiului, lucrătorii feroviari ucraineni au demonstrat o reziliență și o adaptabilitate remarcabilă, menținând fluxul logistic în condiții extrem de dificile. Totuși, investițiile în infrastructura de transport rămân esențiale pentru capacitatea de apărare a țărilor și alianțelor internaționale.
