Să ne imaginăm un scenariu horror în care un submarin „neidentificat” lansează o rachetă nucleară către teritoriul SUA. Nimeni nu știe cine este autorul atacului, iar marile puteri nucleare se privesc precum pistolarii din filmele western, fiecare cu arma ațintită asupra celuilalt. 19 minute are SUA la dispoziție pentru a doborî racheta și pentru a lua o decizie capitală… să atace orbește potențialele pericole cu riscul de a declanșa apocalipsa, sau să nu facă nimic. Aceasta este, pe scurt, și fără a fi spoiler, intriga filmului care a ajuns pe locul 1 în topul vizionărilor Netflix.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Problema scenariului filmului este că pare mai găunoasă decât un șvaițer elvețian. Acolo, pe micul ecran, Departamentul Apărării, în frunte cu Secretarul Apărării (interpretat superb de Jared Harris), pare incapabil să facă ceva. Abia atunci realizează (!?) conducerea onor` Departamentului cu pricina, că a investit zeci de miliarde în ceva ce are șanse de doar 61% să funcționeze. Și, evident, nu funcționează. Apoi, pe lângă a se pupa și a-și lua adio unii de la alții, oficialii americani, de data asta în frunte cu însuși președintele, trebuie să ia decizia dacă distrug planeta au ba.
Cum a reacționat Pentagonul
Răspunsul a fost unul prompt. „Nimeni nu ne-a consultat atunci când a realizat filmul. Scenariul minimizează capacitatea de răspuns a SUA”, au spus cei de acolo. Și, dincolo de faptul că nu ar fi putut recunoaște că situația este atât de gravă, oficialii de la Pentagon par să aibă dreptate.
Capacitatea de răspuns a SUA nu constă strict în cele 44 de interceptoare GBI (Ground-Based Interceptors), dintre care 40 sunt amplasate în Alaska. Plus că astfel de sisteme nu se bazează strict pe energia cinetică pentru a distruge o potențială țintă (a lovi un glonț cu alt glonț, așa cum se sugerează în film). Numărul total de interceptoare al SUA este mult mai mare, și include mii de rachete din sistemele THAAD, Aegis BMD (SM-3/SM-6), Patriot (PAC-3) șamd.
Apărarea SUA într-un astfel de scenariu este definită de o arhitectură stratificată, unde fiecare sistem este proiectat să intercepteze o anumită amenințare într-o fază specifică a zborului. Iar ei se tot antrenează pentru astfel de scenarii de la începuturile Războiului Rece.
Ah, și Pentagonul a afirmat că, după mai bine de un deceniu de teste cu interceptoare GBI, procentajul reușitelor este de 100%, nicidecum 50 sau 61%. Da, pot exista lacune, pot exista defecțiuni, dar toate astea au fost deja luate în calcul. Pur și simplu, nu poți să te resemnezi dacă fix două rachete nu și-au atins ținta. Privit dintr-o astfel de perspectivă, parcă înțelegi de ce experții demolează „realismul” filmului. Și, tot dintr-o astfel de perspectivă, „Don`t look up” pare de un realism de-a dreptul sfâșietor.
Există și un alt scop al filmului decât scopul intrinsec al oricărui art artistic?
Înțelegem toți că situația geopolitică actuală este departe de a fi una roză. Amenințarea unui război nuclear este aproape la fel de reală ca la începutul anilor `60, în timpul Crizei Rachetelor din Cuba. Un avertisment cu privire la potențialul impact al unei confruntări nucleare nu are cui să dăuneze. Ba unii spun că era imperios necesar, că poate lumea a uitat cum e să trăiești sub amenințarea nucleară, și că trebuie să i se reamintească. În paralel, Pentagonul afirmă că are nevoie de și mai multe rachete pentru apărare.
Dincolo de toate aceste pretexte, nu poți să nu observi că filmul pică mănușă pentru cei care susțin accelerarea actualei curse a înarmării. Respectiv, Golden Dome-ul despre care a tot vorbit Donald Trump în ultima perioadă. Un proiect de-a dreptul faraonic, în valoare de 175 de miliarde de dolari (neoficial suma poate crește până la 3,6 trilioane de dolari) și care să fie pus în practică de companiile conduse, în mare parte, de apropiați ai președintelui american. Elon Musk, pion principal în proiectul inițial Golden Dome, pare să fi fost dat deoparte după ieșirile agresive la adresa lui Donald Trump.
Golden Dome este un proiect extrem de controversat
Discuțiile pe tema acestui proiect sunt din ce în ce mai aprinse. Cetățenii americani nu par atât de încântați de ideea de a cheltui o sumă colosală pentru un astfel de sistem de apărare antirachetă. Mai ales că, recent, Beijingul a anunțat că a demarat primii pași spre un proiect similar, dar cu mult, mult mai ieftin. Experții militari sunt de părere că visul lui Trump va duce, în realitate, la o exacerbare a înarmărilor la nivel internațional. Ba poate va fi chiar motivul pentru un conflict real.
E cert că Golden Dome este un proiect extrem de controversat. Din toate punctele de vedere. Și atunci, cui servește acest avertisment numit „A house of dynamite”? Acelei părți a populației deja îngrozită de perspectiva unei confruntări nucleare, și care militează pentru dezarmare? Sau poate acelei facțiuni care susține o înarmare și mai acerbă, cu niște costuri astronomice?
Este puțin probabil ca filmul să aibă un impact mai mare în lumea reală decât sutele de filme de același gen apărute înaintea sa. Dar, într-o vreme în care mai marii televiziunilor se grăbesc să se plece conștiincios (a se vedea recentul caz Jimmy Kimmel), parcă nu poți să nu îți ridici un semn de întrebare. Măcar unul. Să nu uit, cazul Jimmy Kimmel s-a sfârșit cât se poate de rău… pentru Donald Trump.
