Agenția Spațială Europeană (ESA) a efectuat o simulare fără precedent a unei furtuni solare, și a evaluat modul în care sateliții și echipele de control ar reacționa la o superfurtună solară de magnitudinea evenimentului Carrington din 1859, cea mai puternică furtună geomagnetică înregistrată vreodată, anunță Space.com.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Exercițiul, organizat la centrul ESA din Darmstadt, Germania, a fost conceput pentru a pregăti lansarea misiunii Sentinel-1D, programată pentru noiembrie, și pentru a testa operațiunile sateliților în fața unui fenomen extrem de periculos. „Dacă un astfel de eveniment s-ar produce, nu există soluții ideale. Obiectivul ar fi să menținem satelitul în siguranță și să limităm cât mai mult daunele”, a declarat Thomas Ormston, adjunctul managerului de operațiuni pentru Sentinel-1D.
Fluxul imens de energie emis de Soare poate afecta toți sateliții noștri din orbită
În cadrul simulării, Soarele a declanșat o explozie masivă a radiațiilor, care a ajuns pe Pământ în doar opt minute, acolo unde a perturbat comunicațiile, radarele și sistemele de urmărire. La scurt timp, un flux intens de particule încărcate a lovit sateliții de pe orbită, fapt care a dus la coruperea datelor și potențiale daune hardware.
La aproximativ 15 ore după acest eveniment, o ejecție coronală masivă a lovit câmpul magnetic al Pământului, ceea ce a crescut efectele asupra sateliților cu până la 400%, le-a modificat orbitele și a crescut riscul de coliziuni. La sol, fenomenul ar fi putut suprasolicita rețelele electrice și conductele prin inducție geomagnetică, iar controlorii ESA au fost nevoiți să ia decizii în timp real pentru a limita efectele.
O furtună solară severă poate genera efecte în cascadă
„Fluxul imens de energie emis de Soare poate afecta toți sateliții noștri din orbită. Chiar și sateliții aflați pe orbite joase, protejați de atmosferă și câmpul magnetic, nu ar fi în siguranță în cazul unei furtuni de magnitudinea Carrington”, a avertizat Jorge Amaya, coordonator pentru modelarea vremii spațiale la ESA.
Exercițiul a demonstrat cum o furtună solară severă poate genera efecte în cascadă, de la defecțiuni ale sateliților, la degradarea navigației și pierderea comunicațiilor critice. „Nu e o chestiune de dacă se va întâmpla, ci când”, a subliniat Gustavo Baldo Carvalho, responsabilul principal al simulării Sentinel-1D.
Pentru a se pregăti pentru evenimentul inevitabil, ESA își extinde rețeaua de monitorizare și pregătește misiunea Vigil, programată pentru 2031. Noul satelit va fi plasat la punctul Lagrange 5 Soare-Pământ (un punct stabil de pe orbita Pământului, aflat la aproximativ 60° în spatele planetei față de Soare, unde un satelit poate rămâne fix relativ la Pământ și Soare cu consum minim de combustibil), de unde va oferi avertizări timpurii asupra erupțiilor solare și va ajuta la protejarea infrastructurii spațiale și terestre.
