Cel mai mare și mai vechi crater al Lunii, bazinul South Pole-Aitken (SPA), nu s-a format așa cum am crezut până acum. Potrivit unui nou studiu publicat în revista Nature, impactul care a modelat această regiune uriașă a fost „invers” față de ceea ce credeau astronomii, anunță LiveScience.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Această descoperire aparent minoră ar putea schimba însă radical felul în care NASA își planifică următoarea aselenizare cu echipaj uman, programată pentru misiunea Artemis III, în 2027.
Cercetătorii au descoperit că impactul colosal, petrecut acum aproximativ 4,3 miliarde de ani, nu a venit dinspre sud, așa cum se credea, ci dinspre nord. Asta înseamnă că materialul radioactiv expulzat în urma coliziunii, un amestec de potasiu, elemente din seria pământurilor rare și fosfor, cunoscut sub acronimul KREEP, s-a acumulat în partea sudică a craterului. Exact acolo unde astronauții Artemis urmează să pună piciorul.
O Lună născută dintr-o coliziune titanică
Luna s-a format în urmă cu aproximativ 4,46 miliarde de ani, când o protoplanetă de dimensiunea lui Marte, botezată Theia, s-a ciocnit cu terra primordială. Din acel impact s-a născut un nor uriaș de resturi care s-au unit treptat într-un satelit sferic… Luna de azi.
Câteva sute de milioane de ani mai târziu, suprafața ei s-a răcit și a format o crustă stâncoasă peste un ocean de magmă. Apoi, un asteroid de peste 10 ori mai mare decât cel care avea să distrugă dinozaurii a lovit partea îndepărtată a Lunii, acolo unde a creat bazinul SPA, un crater cu 2.500 km lățime și până la 8 km adâncime.
Impactul ar fi scos la suprafață materiale din straturile adânci ale Lunii, inclusiv celebrul KREEP, o combinație de elemente radioactive care ar putea dezvălui detalii cruciale despre formarea și evoluția timpurie a satelitului nostru.
O descoperire din „partea greșită”
Până acum, oamenii de știință credeau că impactul s-a produs dinspre sud, și că a împrăștiat KREEP în jurul marginii nordice. Dar analiza detaliată a craterului a arătat că forma sa seamănă cu alte structuri de impact, precum bazinul Hellas de pe Marte sau Sputnik Planitia de pe Pluto, cea ce indică o direcție opusă, dinspre nord.
Echipa condusă de Jeffrey Andrews-Hanna, planetolog la Universitatea din Arizona, a confirmat ipoteza după ce a analizat datele colectate de sonda Lunar Prospector (NASA), care a măsurat nivelurile de radiație ale suprafeței lunare în anii ’90.
Rezultatele au arătat o concentrație mare de toriu, un element radioactiv-cheie în compoziția KREEP, exact în partea de sud-vest a craterului.
„Artemis III va aseleniza chiar în regiunea ideală pentru a studia cel mai mare și mai vechi bazin de impact al Lunii. Acolo ar trebui să găsim material aruncat din adâncurile mantalei lunare. Practic, o fereastră spre trecutul geologic al satelitului nostru”, a declarat Andrews-Hanna.
Miza științifică și geopolitică
Dacă Artemis III reușește să adune mostre de KREEP, acestea ar putea oferi informații fără precedent despre formarea scoarței lunare și despre procesele radioactive care au modelat primele corpuri planetare din sistemul solar.
Dar misiunea se confruntă și cu incertitudini. Lansarea programată pentru 2027 ar putea fi amânată, din cauza întârzierilor anterioare și a tăierilor bugetare propuse pentru NASA în 2026.
Între timp, China a luat un avans serios. Misiunea Chang’e 6, lansată în 2024, a returnat deja pe Pământ primele mostre din partea îndepărtată a Lunii, chiar din interiorul bazinului SPA. Însă NASA nu a primit încă permisiunea de a le analiza.
