Un studiu coordonat de Institutul pentru Sănătate Globală din Barcelona (ISGlobal), în colaborare cu Clínic-IDIBAPS, a arătat pentru prima dată cum evoluează capacitatea pulmonară de-a lungul vieții, de la copilărie până la bătrânețe. Rezultatele, publicate în The Lancet Respiratory Medicine, oferă un nou cadru de referință pentru evaluarea sănătății pulmonare, relatează MedicalXpress.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Până acum, se credea că funcția pulmonară crește până la un vârf atins în jurul vârstei de 20–25 de ani, după care se stabilizează. Potrivit modelului tradițional, abia mai târziu, odată cu îmbătrânirea, plămânii încep să-și piardă din capacitate. Totuși, acest model se baza pe studii care nu acopereau întreaga durată a vieții.
Prin contrast, studiul actual a folosit un „design de cohortă accelerat”, ceea ce înseamnă că au fost combinate date din mai multe studii de cohortă pentru a acoperi întreaga plajă de vârstă dorită.
„Am inclus peste 30.000 de persoane cu vârste între 4 și 82 de ani din opt studii de cohortă realizate în Europa și Australia”, explică Judith Garcia-Aymerich, autoarea principală a studiului și co-directoare a programului ISGlobal privind Mediul și Sănătatea pe parcursul vieții.
Funcția și capacitatea pulmonară au fost evaluate prin spirometrie forțată, un test în care pacientul expiră tot aerul cât mai rapid posibil după o inspirație profundă. De asemenea, au fost colectate date privind fumatul activ și diagnosticul de astm.
Două faze de creștere și un declin precoce
Studiul a arătat că funcția pulmonară se dezvoltă în două etape distincte: o fază de creștere rapidă în copilărie, urmată de o fază de creștere lentă până la atingerea vârfului funcțional.
Funcția pulmonară a fost evaluată folosind doi parametri: volumul expirator forțat într-o secundă (FEV1) – adică cantitatea de aer eliminată în prima secundă a unei expirații forțate după o inspirație profundă; și capacitatea vitală forțată (FVC) – adică volumul maxim de aer pe care o persoană îl poate expira complet după o inspirație profundă.
La femei, FEV1 atinge vârful în jurul vârstei de 20 de ani, iar la bărbați în jurul vârstei de 23 de ani. Surprinzător, studiul nu a identificat o fază stabilă după acest vârf.
„Modelele anterioare sugerau o perioadă de platou până în jurul vârstei de 40 de ani, însă datele noastre arată că funcția pulmonară începe să scadă mult mai devreme decât se credea – imediat după atingerea vârfului,” explică Garcia-Aymerich.
Factori care influențează funcția pulmonară
Analiza arată că atât astmul persistent, cât și fumatul afectează funcția pulmonară, dar într-un mod diferit față de ceea ce se presupunea anterior.
Persoanele cu astm persistent ating un vârf FEV1 mai devreme și prezintă valori mai scăzute pe tot parcursul vieții, în timp ce fumatul este asociat cu un declin accelerat al funcției pulmonare începând cu vârsta de 35 de ani.
Implicații pentru sănătatea publică și practica medicală
Aceste descoperiri subliniază importanța promovării sănătății respiratorii și a monitorizării timpurii a funcției pulmonare încă din copilărie, folosind spirometria. „Detectarea precoce a unei funcții pulmonare scăzute ar putea permite intervenții care să prevină apariția bolilor respiratorii cronice la vârsta adultă”, conchide Rosa Faner, cercetătoare la Universitatea din Barcelona și la Clínic-IDIBAPS, ultima autoare a studiului.
