Astronomii știu de decenii că Universul nu este uniform. În realitate, el este o rețea vastă de galaxii, materie și roiuri stelare, separate de regiuni uriașe de vid. Aceste „goluri cosmice”, uneori cu diametre de sute de milioane de ani-lumină, par la prima vedere complet goale. Dar un nou val de observații și simulări cosmologice ne arată că adevărul e ceva mai nuanțat. De fapt, chiar și în locurile cele mai pustii din cosmos, există încă urme de materie.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Golurile cosmice pot fi comparate cu deșerturile de pe Pământ. Sunt vaste, aride și aparent lipsite de viață. „Sigur, dacă te plimbi într-un deșert, nu vezi prea multă activitate, dar nu e complet mort. La fel e și în cosmos: chiar și în regiunile unde nu par a exista galaxii, găsim urme de materie”, explică Paul Sutter, astrofizician american într-o analiză recentă realizată pentru Universe Today.
Cercetările detaliate realizate prin cartografierea tridimensională a Universului arată că, în interiorul acestor goluri, există totuși galaxii pitice izolate, conectate prin filamente subțiri de gaz. În simulările computerizate ale materiei întunecate, aceste regiuni arată ca niște miniaturi ale „pânzei cosmice”, structura vastă a Universului, cu goluri în interiorul altor goluri.
Aproape nimic, la propriu
Chiar și așa, densitatea din interiorul acestor regiuni este extrem de mică. În medie, un gol cosmic conține doar o cincime din densitatea medie a Universului. Iar dacă ținem cont că densitatea medie cosmică este de aproximativ un atom de hidrogen pe metru cub, rezultă că în interiorul unui gol există un singur atom la fiecare cinci metri cubi. Cu alte cuvinte, vid aproape total.
Pentru comparație, aerul pe care îl respirăm are trilioane și trilioane de atomi într-un singur metru cub. Într-un gol cosmic, densitatea este atât de mică încât un atom de hidrogen izolat poate rătăci milioane de ani-lumină fără să întâlnească altul.
Marginile și adâncurile
Marginile acestor regiuni sunt ceva mai „pline”. Acolo se întâlnesc cu pereții formați din galaxii și materie întunecată. Dar, în interior, lucrurile devin cu adevărat extreme. În centrul golurilor, departe de orice galaxie sau fir de gaz, există volume imense de spațiu absolut steril. Vorbim despre regiuni unde, timp de milioane de ani, nu se întâmplă nimic.
„Chiar și simulările materiei întunecate arată aceleași zone de tăcere totală. Poate, din când în când, un atom de hidrogen sau o particulă de materie întunecată trece prin zonă, dar asemenea evenimente sunt rare, practic inexistente”, afirmă cercetătorul american.
Cum ar fi să trăim acolo
Un exercițiu de imaginație ridică o întrebare tulburătoare… ce s-ar întâmpla dacă Sistemul Solar s-ar afla într-un astfel de gol cosmic?
Într-un astfel de scenariu, cerul nopții ar fi complet negru, explică Paul Sutter. În afară de Soare, Lună și planete, nu s-ar vedea nimic, nicio stea, nicio Cale Lactee. Chiar și cele mai apropiate galaxii ar fi invizibile fără telescoape uriașe, și ar apărea doar ca pete slabe, abia perceptibile.
„Dacă viața ar fi apărut pe o planetă dintr-un astfel de loc, ar fi descoperit vreodată astronomia? Ar fi inventat telescoape, poate, dar fără stele vizibile și fără semne ale unui univers vast, ar fi știut oare că restul cosmosului există?” se întreabă retoric autorul analizei.
Concluzia este una fără echivoc. Universul este, în mare parte, un loc gol. Între fiecare filament de galaxii se întind oceane de nimic, unde timpul pare că stă în loc. Și, poate, tocmai în contrastul dintre aceste regiuni tăcute și aglomerările de materie din jurul lor înțelegem mai bine cât de rară și fragilă este existența noastră… o oază de materie și viață într-un cosmos dominat, la propriu, de gol.
