Cea mai mare structură cunoscută din Univers, Marele Zid Hercules–Corona Borealis, era deja o provocare pentru modelele cosmologice, din cauza dimensiunilor sale uriașe. Acum, folosind cele mai puternice explozii de energie din Univers, exploziile de raze gamma (GRB), astronomii au descoperit că această structură este chiar mai vastă decât se credea. Mai mult, o parte din această megastructură este, de fapt, mai aproape de Pământ decât se estima anterior, anunță Space.com.
O descoperire dincolo de limitele imaginației
În ciuda dimensiunilor sale colosale, Marele Zid Hercules–Corona Borealis nu este o structură rigidă, ci mai degrabă un supercluster, o rețea de galaxii interconectate, care formează o parte din „pânza cosmică” ce dă forma Universului.
Ceea ce este uimitor la această descoperire nu este doar dimensiunea sa, se estimează că această structură se întinde pe aproximativ 10 miliarde de ani-lumină în lungime și 7,2 miliarde de ani-lumină în lățime –, dar și faptul că o parte din acest zid se află mult mai aproape de noi decât am realizat anterior.
Mărimea și complexitatea zidului cosmic
Mărimea acestei structuri este greu de perceput. Pentru a oferi un punct de referință, dacă am așeza 94.000 de galaxii de tipul Căii Lactee una lângă alta, acest rând ar ocupa doar aproximativ o zecime din lungimea Marelui Zid Hercules–Corona Borealis.
Asta face ca această structură să fie un adevărat gigant al cosmosului, iar dimensiunile sale o plasează într-un loc aparte, dincolo de orice alte conglomerate de galaxii cunoscute până acum.
O nouă frontieră în explorarea cosmosului
Descoperirea a fost realizată de o echipă condusă de István Horváth, Jon Hakkila și Zsolt Bagoly, care au reușit să îmbunătățească estimările anterioare ale dimensiunii Marii Ziduri, inclusiv prin identificarea unor explozii de raze gamma mai apropiate de Pământ decât se credea.
Aceste explozii de raze gamma, ce provin din coliziunile și distrugerea unor stele extrem de mari sau din alte evenimente cosmice majore, au fost esențiale în a înțelege extinderea acestei structuri în raport cu Pământul.
„Ceea ce este cel mai fascinant în această descoperire este că, în timp ce partea cea mai îndepărtată a Marii Ziduri este încă greu de verificat, am aflat că regiunile cele mai apropiate sunt mult mai aproape de noi decât ne-am fi imaginat”, a explicat Jon Hakkila, unul dintre cercetătorii implicați în studiu.
Implicații pentru înțelegerea Universului
Descoperirea unui astfel de gigant cosmic nu doar că schimbă perspectiva asupra dimensiunii Universului, dar provoacă și o revizuire a teoriilor cosmologice existente. În timp ce Calea Lactee face parte din superclusterul Laniakea, o structură cu „doar” 500 de milioane de ani-lumină în lățime, Marele Zid Hercules–Corona Borealis depășește cu mult această dimensiune. Așadar, o întrebare majoră rămâne: Care este adevărata extindere a acestei structuri gigantice?
„Avem încă multe de învățat. Este posibil ca structura să se extindă dincolo de limitele pe care le-am calculat până acum. Mărimea acesteia depășește orice altă structură cosmică cunoscută până în prezent”, a adăugat Hakkila.
O provocare pentru teoriile cosmologice
Deși noile descoperiri aduc un plus semnificativ de informație, ele generează și noi întrebări care necesită soluții. Cum se formează astfel de structuri uriașe? Ce rol joacă acestea în dinamica generală a Universului și cum afectează modul în care înțelegem legăturile dintre galaxii și superclustere?
Deocamdată, cercetătorii continuă să analizeze datele adunate de la explozile de raze gamma, într-o încercare de a înțelege mai bine cum aceste structuri se leagă între ele și influențează structura generală a Universului.
Totuși, un lucru este cert, Marile Ziduri Cosmogonice, cu toate misterele lor, rămân un fenomen cosmic fascinant, care merită toată atenția celor care studiază cosmosul.
ce-i aia Marii Ziduri? In ce limba?