Un nou studiu publicat în Nature de către un trio de geologi de la Institut de Physique du Globe de Paris sugerează că rămășițele unui ocean de magmă, format în primele sute de milioane de ani din istoria Terrei, încă există și ar putea juca un rol crucial în dinamica internă a planetei, relatează LiveScience.
O echipă de cercetători susține că, la granița dintre nucleul și mantaua planetei, există încă urme ale unui „ocean bazal de magmă”, un strat lichid care s-a format în perioada de început a planetei, acum aproximativ 4,4 miliarde de ani.
O descoperire care rescrie începuturile Terrei
De-a lungul timpului, geologii au dezbătut intens dacă un astfel de ocean ar fi putut exista. Pe de o parte, modelele de formare a Pământului sugerau că solidificarea sa s-a produs de jos în sus, ceea ce ar fi făcut imposibilă supraviețuirea unui strat de magmă adânc. Pe de altă parte, unele indicii geochimice păreau să susțină contrariul.
Noua cercetare, realizată de un colectiv condus de dr. Charles-Édouard Boukaré de la Universitatea York din Toronto, pune capăt acestei controverse. Folosind modele sofisticate care combină date geochimice și seismice, echipa a descoperit că, indiferent de scenariul de solidificare, un ocean de magmă adânc tot se forma. Iar urmele sale par să fie încă acolo.
Ce legătură are asta cu planeta de azi?
Cercetătorii cred că acest „ocean” s-ar putea manifesta astăzi prin așa-numitele provincii de viteză scăzută a forfecării (LLVPs), niște regiuni misterioase din mantaua profundă, unde undele seismice călătoresc mai lent decât în restul mantalei. Până acum, nu era clar dacă aceste anomalii provin din scoarță oceanică veche „îngropată” în manta sau sunt relicve ale oceanului primordial de magmă.
Studiul înclină decisiv spre a doua variantă, ceea ce ar schimba felul în care înțelegem dinamica internă a planetei. Potrivit autorilor, existența acestui strat de magmă influențează nu doar transferul de căldură dintre nucleu și manta, ci și comportamentul plăcilor tectonice, adică exact ceea ce modelează continentele și declanșează cutremure.
Pământul are „memorie geologică”
„Putem spune că planeta are o memorie”, afirmă Boukaré. Cu alte cuvinte, structurile formate în primele sute de milioane de ani continuă să joace un rol major în comportamentul planetei chiar și după 4,5 miliarde de ani.
Procesul ar fi început cu o crustă subțire de rocă formată la suprafață, care s-a topit din nou pe măsură ce se scufunda în mantaua fierbinte. Odată cu răcirea mantalei, mineralele dense bogate în oxizi de fier s-au adunat în adâncime, unde au rămas în stare lichidă datorită căldurii nucleului — formând așa-numitul „ocean bazal”.
Și alte planete pot avea oceane de magmă?
Această descoperire nu este importantă doar pentru înțelegerea Pământului. Boukaré speră să aplice același model și pe planete precum Marte. Dacă și ele ar avea oceane de magmă în adâncuri, ar putea schimba modul în care explorăm și înțelegem evoluția planetelor stâncoase din sistemul solar și nu numai.
„Poate că acest ocean adânc de magmă nu este ceva unic pe Pământ”, spune el. „Poate e o caracteristică comună a planetelor cu miez activ”.
