Ce-ar fi dacă primele mostre de roci marţiene aduse vreodată pe Pământ nu ar ateriza la Houston, ci la Beijing? Un scenariu odinioară improbabil devine tot mai plauzibil. Misiunea americană Mars Sample Return (MSR), considerată mult timp o prioritate absolută în ştiinţele planetare şi concepută drept încununarea activităţii roverului Perseverance, a intrat în impas, relatează LiveScience.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Iniţial programată pentru începutul anilor 2030, misiunea a devenit excesiv de complexă, costisitoare şi tot mai vulnerabilă la schimbările politice. Între timp, cele aproximativ 30 de tuburi sigilate cu mostre colectate de Perseverance din craterul Jezero zac pe Marte, în aşteptarea unui transport pe care NASA nu reuşeşte să-l programeze.
Tianwen-3, proiectul chinezesc mai rapid şi mai simplu
În paralel, China pregăteşte misiunea Tianwen-3, mai puţin ambiţioasă, dar mult mai realistă. Lansarea este planificată pentru 2028, cu revenirea pe Pământ în 2031. Dacă va reuşi, Beijingul va obţine unul dintre cele mai râvnite trofee ale ştiinţei planetare cu ani, poate chiar decenii, înaintea NASA.
„Nu cred că mai putem vorbi de o competiţie, pentru că problemele NASA şi ale bugetului lor sunt deja bine cunoscute. Sunt blocaţi în planul pe care îl au şi nu pot pivota spre o alternativă mai simplă şi mai ieftină în timp util”, a declarat astronomul Chris Impey, de la Universitatea din Arizona.
De ce sunt atât de valoroase mostrele
Miza ştiinţifică este uriaşă. Doar laboratoarele terestre pot analiza rocile marţiene la nivel atomic şi molecular, pot căuta compuşi organici sau chiar fosile microbiene. O astfel de descoperire ar putea dovedi, în premieră, dacă Marte a găzduit vreodată viaţă.
Însă, aşa cum se întâmplă de obicei în explorarea spaţială, ştiinţa nu este singurul factor. Există şi o miză geopolitică. „Importanța de a fi primul contează enorm în percepţia publică”, a explicat Gerard van Belle, director ştiinţific la Lowell Observatory.
Problemele NASA, complexitate şi bani insuficienţi
De la începutul anilor 2020, Perseverance a strâns mostre dintr-o zonă unde NASA susţine că a găsit „cele mai clare semne de viaţă detectate vreodată pe Marte”. Planul NASA presupunea o succesiune complicată de paşi. Un lander urma să recupereze mostrele, să le transfere într-un vehicul, care apoi trebuia să le plaseze pe orbită pentru a fi capturate de o navă de întoarcere.
Costurile însă au explodat, au depășit 11 miliarde de dolari, iar calendarul a fost împins spre 2040. NASA a recunoscut oficial în 2024 că planul este „nesustenabil”.
Chiar şi noile variante simplificate propuse de agenţie au nevoie imediată de 300 de milioane de dolari de la Congres şi ar putea aduce mostre abia între 2035 şi 2039.
China joacă simplu şi sigur
Tianwen-3, în schimb, mizează pe o strategie directă, inspirată de succesul misiunilor lunare chineze Chang’e-5 (2020) şi Chang’e-6 (2024). Planul include două lansări, una pentru lander, echipat cu braţ robotic, burghiu şi un mic elicopter, şi alta pentru nava de întoarcere.
După aproximativ două luni pe Marte, vehiculul de ascensiune ar decola şi s-ar întâlni pe orbită cu nava de întoarcere, care ar aduce pe Pământ circa 500 de grame de mostre.
Zona de aterizare aleasă este mai plată şi mai sigură decât craterul Jezero, ceea ce înseamnă că mostrele ar putea fi mai puţin spectaculoase ştiinţific. Însă, spre deosebire de NASA, China are un plan mai puţin riscant şi un buget consistent, parte dintr-o strategie pe termen lung ce include o bază permanentă pe Lună până în 2035 şi misiuni cu echipaj pe Marte până în 2050.
Un posibil nou „moment Sputnik”
Problemele NASA nu sunt doar tehnice. Casa Albă a propus reduceri drastice de buget, de la 24,8 miliarde de dolari la 18,8 miliarde, cea mai mare tăiere din istoria agenţiei. Dacă acestea vor fi aprobate, nu doar programul MSR va fi compromis, ci şi alte misiuni active.
În cazul în care China va aduce primele mostre marţiene pe Terra, impactul simbolic ar putea fi comparat cu lansarea satelitului Sputnik de către Uniunea Sovietică în 1957, care a surprins America şi a declanşat cursa spaţială ce a dus la misiunile Apollo.
Pentru oamenii de ştiinţă, însă, rivalitatea contează mai puţin decât răspunsul la întrebarea fundamentală: a existat sau nu viaţă pe Marte? Cum niciun set de mostre nu poate fi suficient pentru a lămuri definitiv misterul, succesul ambelor misiuni, NASA şi China, ar fi esenţial pentru a completa puzzle-ul Planetei Roşii.
