Vârsta unor urme de paşi umani conservaţi în Parcul Naţional White Sands din New Mexico este subiect de dezbatere de mulţi ani, dar un nou studiu aduce noi argumente care susţin că aceste urme au într-adevăr aproximativ 23.000 de ani, deşi această vârstă încă nu este acceptată în unanimitate, transmite joi revista Live Science, citată de Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Dacă vârsta de 23.000 de ani este corectă, ar însemna că oamenii populau America de Nord în preajma apogeului Ultimului Maxim Glacial, cea mai rece parte din ultima eră glacială – cu mult mai devreme decât se aşteptau arheologii.
Metode moderne de datare confirmă vechimea urmelor
În noul studiu, cercetătorii au datat cu carbon radioactiv sedimentele organice din mostre prelevate din sit, care oferă date atât cu privire la urmele de paşi cât şi întregul ecosistem format dintr-un paleolac şi un râu ce exista în acel sit. Analiza s-a desfăşurat în laboratoare neafiliate altor studii desfăşurate anterior.
„Datele noastre susţin concluziile primului studiu” care a datat aceste urme la 23.000 de ani vechime, a declarat pentru Live Science coordonatorul noului studiu, Vance Holliday, profesor emerit de antropologie şi geoştiinţe la University of Arizona. „În plus, acum ne-am format o idee despre cum arăta peisajul de acolo în acea perioadă de timp”, a adăugat el.
Controverse în jurul metodei de datare
Controversele legate de datarea celor aproximativ 60 de urme de paşi umani au început în 2021, când un prim studiu anunţa această descoperire pe care o date între 21.000 şi 23.000 de ani. Însă, un studiu ulterior, publicat în 2022, contesta decizia folosirii seminţelor fosilizate de Ruppia cirrhosa, o plantă de apă, pentru datarea cu carbon.
Plantele de apă îşi trag carbonul de sub apă, care poate fi mult mai vechi decât carbonul atmosferic. Acest lucru poate afecta nivelurile de carbon 14, un izotop radioactiv al atomului de carbon, din mostre, făcând ca seminţele acestor plante să pară mai vechi decât erau de fapt.
Astfel, în 2023, cercetătorii au redatat situl, apelând de această dată la tehnologia de luminiscenţă stimulată optic (OSL), care dezvăluie când a fost ultima oară când particulele de cuarţ sau de feldspat din urme au fost expuse la lumina solară, precum şi la datarea cu carbon a polenului de conifere găsit în stratul în care se află urmele – o altă modalitate de a folosi metoda de datare cu carbon, fără a apela la plantele acvatice.
Din nou, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că urmele au o vechime între 21.000 şi 23.000 de ani. În timp ce unii cercetători au susţinut că aceste rezultate sunt „foarte convingătoare”, alţii, printre care şi cei care au contestat prima analiză în studiul publicat în 2022, au continuat să susţină că rezultatele nu sunt convingătoare pentru că mostrele nu au fost adunate din stratul care trebuia.
Contextul istoric al urmelor și implicațiile lor
Acum noul studiu aduce şi mai multe argumente în favoarea faptului că aceste urme ar data din perioada Ultimului Maxim Glacial, pe când această zonă era o luncă vastă în care trăiau animalele din epoca de gheaţă. Urmele provin probabil de la vânători-culegători despre care ştiinţa crede că au sosit în America călătorind din Siberia în Alaska peste strâmtoarea Bering pe o limbă de pământ, pe când nivelul oceanului planetar era mult mai redus.
Timp de decenii cercetătorii au crezut că primii americani au fost oamenii culturii Clovis, care au trăit în America de Nord în urmă cu 13.000 de ani. Însă descoperirea acestor urme dar şi alte dovezi arată că primii oameni au ajuns în America cu mult mai devreme decât s-a crezut.
Vance Holliday munceşte în situl White Sands încă din 2012, iar o parte dintre datele sale au fost folosite în studiul original din 2021, al cărui co-autor este. De această dată, Holliday şi colegii săi au datat cu carbon mostre de mâl din sit. Ei au ajuns la concluzia că urmele datează de 20.700 până la 22.400 de ani, ceea ce corespunde datării iniţiale.
Adunate laolaltă, dispunem de un total de 55 de mostre de mâl, seminţe şi polen datate cu carbon ce provin din stratul în care au fost găsite urmele şi care indică vârsta între 21.000 şi 23.000 de ani, conform lui Holliday.
Urmele de paşi umani foarte vechi sunt foarte rar conservate, iar acum oamenii de ştiinţă dispun de „datări a trei materiale diferite care toate coincid” pentru a afla vârsta acestor urme, a mai susţinut Holliday.
