O echipă de cercetători de la Universitatea din Tokyo, coordonată de dr. Gaku Nishiyama, a folosit imaginile în infraroșu captate de sateliții Himawari pentru a analiza modificările temperaturii la vârful norilor de pe Venus, într-o perioadă de zece ani (2015–2025). Rezultatele, publicate recent, arată că acești sateliți meteorologici pot deveni un instrument prețios pentru explorarea corpurilor cerești din sistemul solar, anunță Eurekalert.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Deși sateliții Himawari au fost concepuți pentru a monitoriza clima Pământului, poziția lor geostaționară și caracteristicile avansate ale senzorilor AHI (Advanced Himawari Imagers) le-au permis să capteze în mod regulat imagini cu Venus atunci când aceasta apare lângă marginea discului terestru. Cercetătorii au identificat nu mai puțin de 437 de astfel de capturi utile pentru analiză.
„Venus are o atmosferă misterioasă, cu vânturi violente și fenomene atmosferice ciclice. Totuși, observațiile pe termen lung sunt rare, pentru că misiunile spațiale active acolo au durate de viață limitate. Sateliții meteorologici ne oferă șansa unică de a urmări aceste procese pe durate de un deceniu sau mai mult”, a explicat dr. Nishiyama.
Climat dinamic și fenomene neobservate până acum
Analiza datelor în infraroșu a permis echipei să monitorizeze variațiile de temperatură la vârful norilor venusieni, identificând modificări ale amplitudinii mareelor termice și ale undelor planetare de mare scară. De pildă, cercetătorii au constatat că amplitudinea undelor scade odată cu altitudinea, o observație care nu fusese clar documentată anterior.
Chiar dacă rezoluția temporală a imaginilor Himawari nu permite concluzii definitive asupra mecanismelor fizice, echipa a descoperit indicii că unele dintre variațiile atmosferice ar putea fi legate de cicluri de durată lungă, posibil de ordin decenal, în structura atmosferei venusiene.
O nouă direcție pentru sateliții meteorologici
Pe lângă contribuțiile aduse studiului climatului venusian, cercetarea a scos la iveală și discrepanțe de calibrare în datele provenite din misiuni planetare anterioare, ceea ce deschide calea unei reevaluări a unor observații vechi. În plus, metodologia ar putea fi extinsă pentru monitorizarea altor corpuri cerești, precum Luna sau Mercur.
„Spectrul în infraroșu al acestor corpuri ne oferă informații despre compoziția lor și evoluția geologică. Faptul că putem obține astfel de date în mod constant, fără constrângerile observațiilor de la sol, este un pas uriaș pentru știința planetară”, a subliniat Nishiyama.
Până la următoarea misiune spre Venus, ochii vor fi pe cer
Următoarele misiuni spațiale dedicate lui Venus sunt planificate abia după 2030. Până atunci, sateliții meteo de pe orbita Pământului ar putea deveni un aliat neașteptat al astronomilor. Studiul japonezilor demonstrează că, uneori, cele mai importante descoperiri nu vin de la sondele interplanetare, ci de la instrumente pe care le avem deja… chiar aici, privind spre Pământ.
