De la prelegerile lui Stephen Hawking la scrisorile politicianului britanic Neil Kinnock – este o cursă contra cronometru pentru a salva comorile istorice ascunse pe vechile dischete.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Unele dintre cele mai prețioase documente din lume se găsesc în arhivele Bibliotecii Universității Cambridge. Există scrisori de la Sir Isaac Newton, caiete aparținând lui Charles Darwin, texte islamice rare și Papirusul Nash – fragmente dintr-o foaie din 200 î.Hr. care conține Cele Zece Porunci scrise în ebraică, relatează BBC.
Aceste manuscrise rare și adesea unice sunt păstrate în siguranță în medii cu climat controlat, iar personalul le îngrijește cu atenție pentru a preveni deteriorarea paginilor delicate și exfolierea cernelii.
Dar când biblioteca a primit 113 cutii cu documente și suveniruri de la biroul fizicianului Stephen Hawking, s-a confruntat cu o provocare neobișnuită. Alături de scrisori, fotografii și mii de pagini legate de lucrările lui Hawking în domeniul fizicii teoretice, se aflau obiecte care nu mai sunt întâlnite în mod obișnuit în birourile moderne – dischete.
Acestea erau rezultatul adoptării timpurii a computerului personal de către Hawking, pe care a putut să-l utilizeze în ciuda faptului că suferea de o formă de boală a neuronilor motori cunoscută sub numele de scleroză laterală amiotrofică, datorită modificărilor aduse și software-ului pe care îl folosea. În aceste dischete puteau fi ascunse tot felul de informații uitate sau perspective necunoscute până atunci despre viața omului de știință. Arhiviștii erau uimiți.
Aceste dischete fac acum parte dintr-un proiect al Bibliotecii Universității Cambridge de recuperare a cunoștințelor ascunse pe dischete. Proiectul Future Nostalgia reflectă o tendință mai largă în ceea ce privește informațiile care inundă arhivele și bibliotecile din întreaga lume.
„Majoritatea donațiilor pe care le primim provin de la persoane care se pensionează sau decedează”, explică Leontien Talboom, membru al echipei de conservare digitală a bibliotecii, care conduce proiectul. „Asta înseamnă că vedem din ce în ce mai multe lucruri din era calculatoarelor personale.”
La prima vedere, plasticul rezistent al dischetelor, populare între anii 1970 și 1990, poate părea mai sigur decât manuscrisele fragile. Hârtia se descompune, cerneala se estompează și se scurge. Materialele sintetice pot dura mult mai mult – de altfel, acesta este motivul pentru care poluarea cu plastic este o problemă atât de îngrijorătoare. Dar informațiile digitale salvate în aceste casete rigide sunt mai vulnerabile decât s-ar putea crede. Oxidul de fier care acoperă stratul subțire de plastic din interior se poate degrada și își poate pierde magnetismul în timp. Acest lucru înseamnă că datele ar putea fi pierdute pentru totdeauna.
Dispozitivele de stocare a datelor vechi, cum ar fi dischetele, prezintă, prin urmare, complicații serioase pentru arhiviști. „Dacă ai o carte, nu contează cât de veche este – o poți citi în continuare”, spune Talboom (cu condiția să înțelegi limba în care este scrisă, desigur). Cu dischetele, însă, ai nevoie de echipamente specializate doar pentru a accesa conținutul în sine – este ca și cum ai avea nevoie de o cheie pentru a deschide o carte. Chiar și atunci, s-ar putea să nu poți citi ce se află în interior. „Trebuie să știi multe despre sistemele pe care au fost formatate aceste dischete”, spune Talboom.
Acest lucru a creat îngrijorări în rândul arhiviștilor, istoricilor și arheologilor, care se tem că generațiile viitoare s-ar putea confrunta cu un fel de „ev mediu digital” atunci când vor căuta materiale din ultimii 50 de ani. La fel ca în Evul Mediu european care a urmat prăbușirii Imperiului Roman, nu este vorba că nu s-a întâmplat nimic. Dar dacă nu există înregistrări din acea perioadă, atunci va fi imposibil să știm ce gândeau, simțeau și cum trăiau oamenii.
Pentru a face față acestei provocări, proiectul Future Nostalgia încearcă să adune bucăți de hardware vechi pentru a citi dischete rare și neobișnuite. Chiar și atunci când dispun de hardware, echipa trebuie să determine cu multă trudă modul în care au fost formatate dischetele, pentru a le putea citi corect. Talboom s-a trezit, de asemenea, curățând cu delicatețe mucegaiul de pe suprafața fragilă a dischetelor magnetice, pentru a evita zgârierea lor.
„Dacă oamenii le-au păstrat în garaje sau mansarde, pot mucegăi”, spune ea.
Conținutul pe care l-a recuperat până acum oferă o perspectivă interesantă asupra diversității materialelor existente. Numai în Biblioteca Universității Cambridge, ea a procesat dischete care conțineau de toate, de la scrieri și liste abstracte ale poetului Nicholas Moore până la articole ale unei societăți paranormale. Dar dischetele lui Hawking rămân preferatele ei. „Am fost onorată să lucrez cu ele”, spune Talboom.
Biblioteca a primit dischetele lui Hawking împreună cu alte materiale din biroul său prin programul Acceptance in Lieu, care permite ca obiecte și arhive istorice importante să fie puse la dispoziția publicului. Alături de documente, scrisori și printuri, erau destul de multe materiale digitale, spune Talboom.
Dischetele lui Hawking au sosit în două loturi. Primele erau de 5,25 inci de la un computer formatat DOS. „Practic, Windows timpuriu”, explică Talboom. „Este destul de dificil să datezi dischetele, deoarece oamenii au folosit sistemele pentru o perioadă destul de lungă”, continuă ea. Dar se crede că aceste prime dischete sunt cele mai vechi din colecție. O mare parte din conținut este încă în curs de cercetare, dar Talboom dezvăluie că dischetele conțin scrisori scrise de Hawking.
Talboom a dezvăluit, de asemenea, că au găsit și jocuri pe unele dintre dischetele lui Hawking – poate o mică bucățică din faimoasa latură veselă a omului de știință.
Al doilea lot este format din dischete mai comune, de 3,5 inci. Acestea par să dateze dintr-o perioadă ulterioară și sunt asociate cu un computer Mac vechi. „Sunt în principal prelegeri”, spune Talboom. „Din punct de vedere tehnic, sunt foarte interesante, deoarece prelegerile sale erau atât de mari încât a trebuit să le împartă pe mai multe dischete”.
Hawking era cunoscut pentru faptul că scria documente și le salva pe dischete, astfel încât să le poată rosti ulterior prin intermediul sintetizatorului de voce. Fișierele digitale ale lui Hawking pot conține, de asemenea, foldere cu fișiere text simplu pe o gamă largă de subiecte importante pentru fizician, permițându-i să selecteze secțiuni care să fie trimise sintetizatorului de voce în timpul conversației sau ca răspuns la întrebări. Cel puțin unele dintre dischete conțin și software utilizat de omul de știință.
Diferențele în ceea ce privește dimensiunea dischetei și software-ul necesar pentru a accesa materialul lui Hawking sunt tipice pentru începuturile erei dischetelor. „Nu exista un singur sistem care să domine piața”, explică Talboom. „Era un fel de vest sălbatic.” Pentru arhiviștii de astăzi, asta înseamnă că sunt necesare zeci de mașini separate pentru a citi dischete de diferite dimensiuni de la diferite sisteme. Și adesea este nevoie de căutări semnificative pentru a găsi aceste dispozitive vechi – de la licitații de lichidare de locuințe până la piețe de colecționari.
„Mi-am cumpărat unitatea de 8 inci de pe eBay”, spune Chris Knowles, participant la proiectul Future Nostalgia. „A fost un miracol că a funcționat.” Knowles folosește unitatea pentru a extrage conținutul de pe aproape 200 de dischete de 8 inci pentru Churchill Archives Centre. „Acestea sunt cele mai vechi formate din colecțiile noastre”, spune Knowles despre dificilele dischete de 8 inci, care au aparținut cândva lui Neil Kinnock, liderul Partidului Laburist din Marea Britanie între 1983 și 1992. „La început, am crezut că dischetele conțineau doar discursuri, pe care le aveam deja în alte formate. Dar, în urma testelor efectuate, am dovedit că cel puțin o parte din ele conțin corespondența cu alegătorii săi.”
De această dată, Knowles a avut norocul să găsească o unitate funcțională pentru un format rar de dischetă. Dar Talboom crede că va fi din ce în ce mai greu să găsești echipamentul necesar pentru a debloca datele blocate pe dischete. „Aceste lucruri nu vor dura pentru totdeauna”, spune ea. „Acum zece ani, ar fi fost mai ușor. Dar multe dintre ele dispar.”
Printre dischetele descoperite în colecțiile Bibliotecii Universității Cambridge se află niște dischete ciudate de trei inci, care au fost populare în Marea Britanie pentru o scurtă perioadă de timp, înainte de a fi eclipsate de cele de 3,5 inci, care au devenit dimensiunea standard.
„Sunt mai dificile, deoarece unitățile sunt mai greu de achiziționat”, spune Talboom. „Au un sistem de tensiune diferit. Așadar, există toate aceste ciudățenii care trebuie rezolvate pentru a le face să funcționeze.” În cele din urmă, Talboom și colegii ei au trebuit să procure o unitate specifică fabricată de Amstrad, să construiască conectori noi și să improvizeze un cablu de alimentare pentru a accesa dischetele.
Nu doar hardware-ul devine din ce în ce mai rar. Informațiile despre software-ul pentru dischete dispar și ele. „Mulți dintre cei care au lucrat la aceste sisteme s-au pensionat sau au decedat”, explică Talboom. „Așadar, aceste cunoștințe încep să se piardă.”
Dischetele Neil Kinnock sunt un exemplu elocvent. „Materialele erau foarte greu de accesat”, explică Knowles. „Au fost scrise pe procesorul de text Diamond. Nu există prea multe informații despre acest sistem. Există multe comunități de fani în jurul oricărui sistem care avea jocuri, iar arhiviștii împrumută adesea instrumentele lor. Dar acolo unde acestea nu există, este mai dificil.”
Asta înseamnă că, chiar dacă datele pot fi extrase de pe o dischetă, adesea este nevoie de o muncă semnificativă pentru a le face lizibile pe un dispozitiv modern. Peter Rees, arhivist la Cambridge History of Innovation Project, compară procesul cu o formă de traducere. „Filologii studiază latina veche și o traduc într-un text pe care îl putem citi în prezent”, spune el. „Asta face proiectul Future Nostalgia cu acest cod ilizibil. Trebuie să folosim aparate tehnice pentru a-l descifra și apoi a-l face lizibil.”
Această etapă este adesea cea mai dificilă. De aceea, unele date pe care proiectul Future Nostalgia le-a recuperat de pe dischete nu sunt încă disponibile pentru cercetători. „ În cazul materialelor lui Stephen Hawking, următoarea etapă a procesului este accesul”, spune Talboom. Dificultatea de a rula software vechi pe dispozitive moderne înseamnă că „este destul de dificil să le facem accesibile în mod corespunzător utilizatorilor”, adaugă ea.
Knowles observă că, pentru arhiviștii care lucrează cu software arhaic, procesul de utilizare a instrumentelor moderne poate modifica ușor aspectul sau senzația materialului original. „Încercăm să minimizăm modificările”, spune el.
Deocamdată, Talboom consideră că cea mai importantă sarcină este pur și simplu extragerea și salvarea datelor de pe dischete – înainte de a fi prea târziu. „Multe dischete au 40 sau 50 de ani”, spune ea. „Materialul magnetic pe care sunt scrise începe să se degradeze. Așadar, trebuie să le salvăm cât mai repede posibil.”
Pe lângă această muncă tehnică pentru comunitatea arhiviștilor, Talboom implică și publicul în efortul său de a salva informațiile uitate, blocate pe dischete. Pe 9 octombrie 2025, ea a organizat un atelier despre dischete la Biblioteca Universității Cambridge, unde membrii publicului puteau aduce dischete vechi pe care le aveau acasă pentru a vedea ce conținut este blocat în interiorul lor.
Pentru Knowles, este perfect logic ca publicul să se implice în conservarea dischetelor. „Există în mod clar un interes foarte mare pentru istoria familiei”, spune el. „Așadar, aceasta este o modalitate prin care oamenii pot recupera lucruri pe care le credeau pierdute – pentru a afla ce au păstrat membrii familiei lor.”
Rees speră că va fi posibil să descopere și alte lucrări ale oamenilor de știință din Cambridge și din afara orașului. „E-mailurile vechi și calendarele de lucru pot părea documente istorice”, spune el. „Pot părea chiar banale. Dar așa ar fi părut și scrisorile lui Newton sau Darwin acum 200 de ani. Acum sunt resurse fascinante care ne oferă o fereastră către trecut.”
În ceea ce o privește pe Talboom, ea este interesată în special de dischetele de 5,25 inci – unul dintre primele formate de dischete și preferatul ei personal. „Dischetele erau foarte scumpe la acea vreme”, explică ea. „Oamenii le reutilizau și le rescriau. Așadar, cu o dischetă de 5,25 inci, nu știi niciodată ce vei găsi. Eticheta poate indica un lucru, dar în interior poate fi altceva.”
Acest mister face parte din farmecul lucrului cu dischete. „Dacă primești o arhivă de materiale pe hârtie, probabil că cineva a răsfoit paginile”, spune Talboom. „Dar dischetele ne sunt pur și simplu predate. Mi se pare fascinant că cineva a pus deoparte o dischetă acum 40 de ani și eu sunt prima care o vede din nou. E ca și cum ai descoperi ceva.”
Într-o eră în care informațiile digitale sunt ușor accesibile oriunde în lume, Rees este de acord că există ceva special în lucrul cu dischete care conțin software și informații care au rămas inactive timp de decenii. „Ai putea crede că lucrurile nu s-au schimbat prea mult față de acum 30 sau 40 de ani”, spune el. „Dar dischetele ne arată cât de străin este trecutul. Avem o memorie mai bună datorită dischetelor.”
