O specie complet necunoscută de pește, datând de acum 16 milioane de ani, a fost identificată într-un sit fosilifer din centrul statului New South Wales, Australia. Ceea ce face ca descoperirea să fie una de excepție este faptul peștii au fost atât de bine conservați încât specialiștii au putut identifica nu doar coloritul acestora, ci și ultima masă, intactă, în ceea ce reprezintă una dintre cele mai clare imagini ale vieții acvatice din Miocen, se arată într-un studiu publicat în revista Journal of Vertebrate Paleontology, citat de CNN.
Echipa de cercetare a excavat mai multe fosile dintr-o specie de pești, botezată ulterior F. brocksi, fiecare exemplar fiind fosilizat în goetit, un mineral bogat în fier care a conservat peștii cu detalii extraordinare.
Acest proces rar de fosilizare le-a permis cercetătorilor să examineze caracteristicile structurale ale speciei, inclusiv țesuturile moi, stomacul și modelele de colorare.
„De fiecare dată când examinez în detaliu o fosilă de la McGraths Flat, sunt uimit de nivelul de conservare. Este extrem de rar să putem determina culoarea unui pește fosilizat în acest mod”, a declarat Dr. Michael Frese, coautor al studiului, profesor asociat și virolog la Universitatea din Canberra.
- Fotografii cu fosilele respective pot fi consultate aici.
O imagine unică asupra unui ecosistem vechi de 16 milioane de ani
Specia, susțin autorii studiului, aparținea familiei Osmeridae, o familie din care fac parte și aterinele din zilele noastre. De altfel, există similarități substanțiale între exemplarele fosile și aterinele actuale.
Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri a fost însă prezența în compoziția fosilelor a melanoforelor, sau a celulelor pigmentate, pe baza cărora paleontologii australieni și spanioli care au efectuat descoperirea au putut stabili coloritul peștilor.
Conform studiului, peștii prezentau, de asemenea, dovezi ale unui fenomen numit contraumbrire, în care animalul este mai închis la culoare pe partea superioară și mai deschis pe abdomen, având două dungi care se întind de-a lungul corpului.
Acest tipar de colorare indică, în opinia specialiștilor, o tactică de supraviețuire, care le permitea peștilor să evite prădătorii care veneau de sus.
O ultimă masă, conservată perfect
Cu ajutorul unor microscoape de mare putere, paleontologii au analizat conținutul stomacului și tractului intestinal al maii multor exemplare de F. brocksi și au descoperit că peștii se hrăneau în principal cu diverse tipuri de larve.
În stomacul unora dintre specimenele fosile au fost identificate aripi de insecte, precum și o bivalvă. Un alt exemplar prezenta scoică de apă dulce atașată de înotătoarea sa codală.
Descoperirea este una etxrem de importantă pentru paleontologi, deoarece sedimentele lacului unde au fost găsite F. brocksi nu ar fi susținut un mediu pentru ca bivalvele să ajungă la maturitatea sexuală. Cel mai probabil, au dedus acesștia, paraziții ar fi infectat peștele într-un râu apropiat, sugerând o conexiune între situl fosil și un curs de apă vecin.
Toate aceste descoperiri, se arată în studiu, fac lumină asupra unuii important capitol geologic din istoria Australiei. Oamenii de știință au putut stabili cu certitudine că zonă centrală a statului New South Wales, care este acum caracterizată de câmpii și platouri, în perioada Miocenului era înconjurată de păduri tropicale luxuriante.
„Practic, deși studiul se concentrează pe o singură specie de pește, este vorba despre un tablou amplu, al unui ecosistem preistoric, pe care micile fosile din sit în reconstruiesc în detaliu”, a adăugat Michael Frese.
