O femeie din Canada, paralizată aproape complet după un accident vascular cerebral, a reușit să vorbească din nou după 18 ani, datorită unui implant cerebral cu inteligență artificială capabil să transforme activitatea creierului în cuvinte aproape în timp real, transmite InterestingEngineering.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Ann Johnson avea 30 de ani în 2005, când un accident vascular cerebral în zona inferioară a creierului i-a provocat sindromul „locked-in” – o afecțiune rară în care pacientul este conștient, dar nu poate vorbi sau mișca. Fostă profesoară în Saskatchewan, Canada, ea a comunicat în acești ani doar printr-un sistem de urmărire a mișcărilor ochilor, cu o viteză de 14 cuvinte pe minut, mult sub ritmul normal de conversație de aproximativ 160 de cuvinte pe minut.
În 2022, Johnson a devenit al treilea participant într-un studiu clinic desfășurat de cercetători de la University of California, Berkeley, și UC San Francisco. Proiectul vizează persoanele cu paralizie severă, folosind o neuroproteză care captează semnalele din cortexul motor al vorbirii și le trimite către un computer, ocolind căile neuronale afectate.
Implantul este poziționat deasupra zonei creierului responsabilă de producerea vorbirii. Când pacienta încearcă să vorbească, acesta detectează activitatea neuronală, iar un decodor AI o transformă în text, voce sau animație facială pe un avatar digital.
La început, sistemul utiliza modele AI care aveau nevoie de finalizarea întregii propoziții înainte de redare, ceea ce provoca o întârziere de opt secunde. În martie 2025, cercetătorii au anunțat în revista Nature Neuroscience trecerea la o arhitectură de tip „streaming”, reducând latența la aproximativ o secundă și permițând comunicarea aproape în timp real.
Pentru a personaliza experiența, vocea lui Johnson a fost recreată dintr-o înregistrare a discursului rostit la nunta sa în 2004. Ea și-a ales și un avatar cu trăsături apropiate de cele reale, capabil să redea expresii faciale precum zâmbetul sau încruntarea.
Cercetătorii implicați – Gopala Anumanchipalli (UC Berkeley), neurochirurgul Edward Chang (UCSF) și doctorandul Kaylo Littlejohn – își propun să transforme neuroprotezele din prototipuri de laborator în dispozitive standard, ușor de utilizat în spitale. Printre îmbunătățirile planificate se numără implanturi wireless și avatare fotorealiste, care să reproducă vocea, stilul conversațional și expresiile utilizatorului.
Soluția ar putea ajuta persoane care și-au pierdut capacitatea de a vorbi în urma unui accident vascular cerebral, a sclerozei laterale amiotrofice (SLA) sau a unor leziuni grave. Sistemul funcționează doar atunci când pacientul încearcă în mod intenționat să vorbească, asigurând controlul și confidențialitatea.
Pentru Ann Johnson, rezultatul este o schimbare majoră de viață. „Vreau ca pacienții să mă vadă și să știe că viețile lor nu s-au terminat acum”, a declarat ea pentru UCSF. Ea speră ca, în viitor, să lucreze ca psiholog într-un centru de reabilitare, folosind neuroproteza pentru a comunica direct cu pacienții.
Cercetătorii estimează că, datorită progreselor în inteligența artificială și reducerii întârzierii la o secundă, restaurarea completă a vorbirii în timp real ar putea deveni o realitate practică în următorii câțiva ani.
