De ce durau epidemiile de ciumă atât de mult? Era lepra deja prezentă în America înainte de sosirea europenilor? Adevăraţi arheologi ai microbilor, oamenii de ştiinţă au răspuns la aceste două întrebări studiind bacterii care, în unele cazuri, sunt vechi de câteva milenii, informează AFP.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Revista Science a publicat joi două studii despre istoria acestor boli care au marcat imaginarul colectiv: ciuma, care a cauzat teribila „Moarte Neagră” spre sfârşitul Evului Mediu, şi lepra, asociată de-a lungul secolelor cu imagini ale unor pacienţi puternic desfiguraţi, transmite Agerpres.
De ce a durat atât de mult ciuma
„Bacteria ciumei are o importanţă deosebită în istoria omenirii, aşadar este important să ştim cum s-au răspândit aceste epidemii”, a explicat microbiologul Javier Pizarro-Cerda, unul dintre autorii primului studiu.
Acest cercetător lucrează la Institutul Pasteur din Paris, implicat în cele două studii. Studiul său, realizat în colaborare cu oameni de ştiinţă de la Universitatea McMaster din Canada, explică motivul pentru care fiecare epidemie de ciumă a durat atât de mult de-a lungul timpului.
În ultimele două milenii, omenirea a cunoscut trei pandemii de ciumă. Prima, denumită „Ciuma lui Iustinian”, a marcat timp de 200 de ani sfârşitul Antichităţii şi începutul Evului Mediu. Aproape un mileniu mai târziu, cea de-a doua a început prin declanşarea „Morţii Negre”, care a ucis aproape jumătate din populaţia europeană la mijlocul anilor 1300, generând apoi episoade recurente timp de câteva secole.
Cea de-a treia, începută în Asia la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a prelungit până în zilele noastre, cu numeroase cazuri, înregistrate în special în Africa Subsahariană: în Republica Democratică Congo, Madagascar, Uganda.
Autorii studiului au examinat eşantioane de Yersinia pestis, bacteria ciumei bubonice, care datează de la fiecare dintre aceste epidemii. Ei au descoperit un punct comun: în toate cele trei cazuri, microbul a cunoscut o evoluţie genetică ce i-a redus puţin câte puţin virulenţa.
S-ar putea crede că o epidemie se încheie atunci când un microb devine mai puţin periculos. Dar, provocând infecţii mai puţin grave, bacteria ciumei a prelungit durata acestora, oferindu-i bolii mai multe oportunităţi de a se transmite de la o persoană la alta.
O lepră americană
Cercetătorii de la Institutul Pasteur au confirmat această ipoteză infectând grupuri de şobolani cu anumite eşantioane recente: boala a durat într-adevăr mai mult timp atunci când virulenţa bacteriei era redusă.
Descoperirea reprezintă un progres major în înţelegerea epidemiilor de ciumă, deşi contextul actual, în care antibioticele sunt utilizate pentru a combate boala, este foarte diferit de cel din secolele trecute.
„Ne oferă o înţelegere globală asupra modului în care agenţii patogeni se pot adapta la diferite situaţii”, a declarat Javier Pizarro Cerda. „Putem, în sfârşit, să înţelegem mai bine ce este ciuma şi cum putem dezvolta măsuri pentru a ne apăra”, a adăugat el.
Traseele leprei în Lumea Nouă
Trecutul aduce lămuriri asupra prezentului şi în cazul celui de-al doilea studiu, care a examinat evoluţia leprei de-a lungul mileniilor.
În acest caz, echipele de la Institutul Pasteur au colaborat cu cele de la Universitatea Colorado din Statele Unite pentru a studia sute de eşantioane prelevate din săpături arheologice efectuate în America de Nord şi America de Sud.
Cercetătorii au descoperit una dintre bacteriile implicate în apariţia leprei, Mycobacterium lepromatosis. Or, eşantioanele examinate datau din urmă cu 9.000 de ani, deci cu mult timp înainte de sosirea primilor colonişti europeni.
„Asta ne arată că exista deja o formă de lepră în America şi care a fost răspândită pe tot continentul”, a explicat unul dintre principalii autori ai acestui studiu, Nicolas Rascovan, specialist în paleogenomică la Institutul Pasteur. „Nu este vorba despre un mic colţ de continent, era cu adevărat prezentă peste tot”, a adăugat el.
Europenii și a doua bacterie
Cu toate acestea, colonizarea nu ar trebui să fie exonerată din rândul cauzelor acestei boli. Europenii au transmis, într-adevăr, pe teritoriul Americii o altă bacterie, Mycobacterium leprae, considerată până în anii 2000 ca fiind singura responsabilă pentru apariţia leprei.
Însă noua descoperire va permite orientarea cercetărilor spre Mycobacterium lepromatosis, asupra căreia persistă numeroase semne de întrebare ce vizează aspecte mai puţin cunoscute după descoperirea sa în anul 2008.
„Mai avem de descoperit o mare diversitate de aspecte ale acestui patogen. Şi acum ştim că trebuie să căutăm în America, nu în altă parte”, a declarat Nicolas Rascovan. „Acest lucru ne ajută să luăm în considerare strategii de combatere a patogenilor şi a bolilor”, a concluzionat el.
