Miliardarii ne fac să credem că avem toată tehnologia necesară pentru a ne stabili pe Lună și pe Marte, în timp ce vedetele pop se plimbă în gravitație zero. Această realitate extravagantă ar trebui să deschidă drumul pentru explorarea spațială pe termen lung și colonizarea cosmosului.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Partea cea mai dificilă a vieții în spațiu nu constă însă în rachete și roboți, ci în adaptarea corpului uman fragil la condițiile extraterestre. Până când nu vom putea rezolva această problemă sau nu vom găsi o soluție viabilă, viața dincolo de Terra rămâne imposibilă, subliniază Business Insider.
Doar 757 de oameni au ajuns vreodată în spațiu
Una dintre cele mai mari probleme ale vieții în spațiul cosmic sau pe o altă planetă este necunoscutul. Pur și simplu, nu suntem siguri ce efecte va avea asupra corpului uman, deoarece nimeni nu a trăit în spațiu mai mult de 14 luni consecutiv. Apoi, doar 757 de persoane au intrat vreodată în spațiu.
Ceea ce știm până acum este că nu este cel mai sănătos mod de a trăi. Efectele secundare comune ale șederii îndelungate în microgravitație sunt încă puțin înțelese. Printre cele observate până acum se numără pierderea în masă musculară și osoasă, scăderea tensiunii arteriale, afecțiuni ale vederii sau auzului, probleme renale, cerebrale, cardiace șamd.
Deși majoritatea acestor efecte se normalizează după ce astronautul se întoarce pe Pământ, unele consecințe ale radiațiilor spațiale, precum riscul crescut de cancer, cataractă și deteriorarea sistemului nervos central, pot fi permanente.
Astronautul NASA Frank Rubio, care a petrecut un record american de 371 de zile consecutive pe Stația Spațială Internațională, a explicat faptul că a avut nevoie de șase luni pentru a reveni la normal după ce a experimentat sindromul „cap umflat, picioare de pasăre”, jargon al astronauților pentru a descrie cum fața se umflă și picioarele se subțiază pe măsură ce fluidele corporale reacționează la microgravitație.
Doar trei destinații posibile… și toate sunt problematice
Orbita joasă terestră este convenabilă, dar devine aglomerată. În prezent, există zeci peste 120 de milioane de deșeuri spațiale, ceea ce crește substanțial riscul unei coliziuni devastatoare care ar putea ucide pe toți cei aflați la bordul unei nave orbitale.
Luna este aproape, dar nu are aer respirabil, aproape deloc atmosferă pentru a proteja împotriva radiațiilor spațiale mortale, are temperaturi extreme iar nopțile de acolo pot dura până la două săptămâni terestre.
Marte are o atmosferă mai densă decât Luna, dar îi lipsește aerul respirabil. În plus, solul este toxic iar furtunile de praf pot fi devastatoate.
„Singurul lucru care diferențiază Pământul de orice alt loc din sistemul solar este că există oxigen liber în atmosferă. Putem respira liber. Dacă ai încerca asta pe oricare altă planetă, ai muri aproape instantaneu”, spune Mike Shara, astrofizician la Muzeul American de Istorie Naturală.
Există poate alte planete din afara sistemului nostru solar, asemănătoare cu Pământul, dar sunt prea îndepărtate pentru tehnologia actuală. „Vorbim despre decenii sau cel puțin un deceniu pentru a ajunge în afara sistemului solar. Și 1.000, 2.000 sau 10.000 de ani pentru a ajunge la cea mai apropiată stea. Nu este practic”, adaugă Shara.
Construirea de structuri de protecție vine cu provocări majore
Pentru a supraviețui oriunde dincolo de granițele Terrei, trebuie să construim structuri de protecție în care să trăim, ceea ce vine cu propriile provocări. Multe companii din întreaga lume explorează modalități de a construi complexe locuibile în spațiu, pe Lună sau pe Marte. Blue Origin și NASA, de exemplu, vor să printeze 3D structuri și să extragă oxigen din solul lunar.
SpaceX plănuiește să transforme aerul de pe Marte în combustibil metan pentru a alimenta coloniile și rachetele pentru călătoriile de întoarcere pe Pământ. Inginerii spațiali numesc aceasta ISRU sau „utilizarea resurselor in-situ”.
Cu toate acestea, nimeni nu a demonstrat că ISRU funcționează la scară largă în realitate. „Acestea nu sunt probleme de nerezolvat. Motivul pentru care nu au fost încă rezolvate este că nu s-a încercat„, spune Miguel Gurrea, student doctorand care a publicat în 2022 o lucrare pentru Mars Society, lucrare în care sublinia punctele slabe ale misiunii propuse de SpaceX pe Marte.
Viziunea unor habitate spațiale uriașe
Unii entuziaști ai spațiului, inclusiv Jeff Bezos, cred că cea mai bună opțiune nu este Luna sau Marte, ci un habitat masiv rotativ construit în spațiul liber, o idee dezvoltată în anii ’70 de fizicianul Gerard K. O’Neill.
O astfel de structură ar putea genera gravitație artificială prin forță centrifugă, dar ar fi cel mai ambițios, și scump, proiect de construcție din istoria umanității. Unul care ar necesita secole întregi pentru realizare.
Radiațiile spațiale, poate cea mai mare problemă
Odată ce părăsești scutul Pământului, spațiul devine un veritabil „grătar” pentru orice formă de viață complexă. Astronauții de pe Stația Spațială Internațională absorb aproximativ de 100 de ori mai multe radiații decât oamenii de pe Pământ.
O persoană aflată într-o călătorie dus-întors de 3,5 ani pe Marte ar fi expusă la echivalentul a aproximativ 16.500 de radiografii toracice, suficient pentru a cauza cancer, blocaje renale și alte probleme de sănătate pe termen lung. Este dovedit deja că un echipaj uman ar avea nevoie de dializă pentru a ajunge, cu puțin noroc, la presupusa colonie marțiană. Iar dacă te afli în locul greșit la momentul greșit, o singură erupție solară ar putea ucide întreaga echipă în câteva ore.
Dr. James Logan, fost ofițer medical NASA, sugerează că astronauții pe Lună sau pe Marte ar trebui să se pregătească să trăiască în subteran precum „cârtițele sau râmele” pentru a evita deteriorările cauzate de radiații. De asemenea, navele spațiale ar putea avea nevoie să fie mai degrabă sferice și dense, pentru a înconjura echipajul cu cât mai multă masă pentru protecție.
Provocarea alimentării
Chiar dacă am putea construi structurile noastre pentru a trăi în siguranță în afara Terrei, cultivarea alimentelor pentru supraviețuire este o altă provocare care a fost rezolvată doar în filmele de la Hollywood. Astronauții cresc plante pe ISS sub lumini LED, dar nu este suficient pentru supraviețuire. Nu trebuie uitat că ei se bazează pe alimente pe care le aduc cu ei de pe Pământ.
Solul de pe Lună și Marte nu seamănă deloc cu cel de pe Terra. Solul de pe Marte, de exemplu, conține extrem de mulți compuși toxici. Să plantezi cartofi, așa cum făcea Matt Damon în filmul „Marțianul”, rămâne un simplu scenariu de film. Realitatea este mult mai dură.
Ar trebui să procesezi mai întâi solul, să îl speli cu apă (o resursă extrem de prețioasă pe Marte) pentru a îndepărta compușii toxici. Apoi să folosești energie pentru a-l pregăti la temperaturi înalte sau să folosești bacterii modificate genetic pentru a descompune toxinele. Toate astea înainte de a planta o singură sămânță.
Lipsa asistenței medicale de urgență
În spațiu, sângele nu curge; se strânge în picături plutitoare. Nu poți folosi anestezice în aerosoli pentru că în microgravitație, gazele scăpate nu se ridică sau nu se așază. Ele plutesc și se răspândesc în toată cabina. Chiar și o mică scăpare s-ar putea răspândi prin sistemul de ventilație și să sedeze sau să afecteze accidental întreaga echipă.
Pe Marte, un semnal de urgență ar putea dura cel puțin 20 de minute pentru a ajunge la baza misiunii de pe Pământ. Aceasta face chirurgia în spațiu riscantă și insuficient cercetată.
Lecții din Biosfera 2
La începutul anilor ’90, proiectul Biosfera 2 a testat dacă oamenii ar putea trăi într-o bulă autonomă. Construit în mijlocul deșertului din Arizona, habitatul avea însă soare, gravitație, oxigen de rezervă șamd. Și totuși, totul s-a transformat în haos.
Microbii cu creștere rapidă din sol au cauzat în mod neașteptat scăderea nivelului de oxigen și creșterea celui de dioxid de carbon. Culturile au eșuat, iar echipajul s-a împărțit în facțiuni. Au reușit să reziste cei doi ani în ecosistemul sigilat, dar abia. Să mai spunem că era vorba de doar opt persoane? Cum ar arăta un scenariu în care ar fi vorba de sute sau mii de indivizi aflați într-o colonie închisă, ermetică, asemănătoare unui penitenciar, în condiții mult mai dure decât cele testate pe Biosfera 2?
Reproducerea în spațiul cosmic
În afara unor experimente pe rozătoare la bordul ISS, nu a existat niciodată o sarcină reușită a unui mamifer în orbită. Nimeni nu știe cu siguranță dacă oamenii au avut vreodată relații intime în spațiu. Cel puțin nu oficial, deși suspiciuni există.
Mai mult, încercarea de a începe o familie în afara planetei ar putea fi neetică, deoarece nimeni nu știe exact cum ar afecta radiațiile spațiale un făt în dezvoltare. E ca și cum ai experimenta să vezi cum evoluează o sarcină în mediul toxic de la Cernobîl.
Construirea unei noi civilizații necesită mult mai mult decât selfie-uri în gravitație zero
În timp ce celebritățile precum Katy Perry sau William Shatner fac călătorii scurte în spațiu pentru distracție, construirea unei noi civilizații necesită mult mai mult decât selfie-uri cu flori în gravitație zero. Provocările biologice, tehnologice și logistice ale vieții în spațiu sunt imense, iar cele mai multe aspecte fundamentale sunt încă nerezolvate sau insuficient înțelese.
În concluzie, visul unei colonizări spațiale pe scară largă rămâne deocamdată la stadiul de proiect îndepărtat sau, cel mult, de promisiune deșartă a unor multimiliardari mai mult sau mai puțin controversați. Până la a-l vedea pus în practică, este nevoie progrese științifice și tehnologice majore, unele pe care este puțin probabil să le atingem în timpul vieții noastre, nicidecum în 2054, atunci când Elon Musk spune că vom avea un oraș autosustenabil pe Marte.
