Un nou studiu realizat de Universitatea Oxford sugerează că sărutul are origini mult mai vechi decât se estimase anterior. Conform noilor date, acesta ar fi evoluat la strămoșul comun al oamenilor și al altor maimuțe mari, în urmă cu aproximativ 21 de milioane de ani. Cercetătorii susțin, de asemenea, că neanderthalienii ar fi practicat același comportament, potrivit publicației Evolution and Human Behavior, citată de Phys.org.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Sărutul apare la o varietate de animale, dar reprezintă o dilemă evolutivă majoră. El pare să implice riscuri ridicate, precum transmiterea bolilor, fără a oferi un avantaj evident pentru reproducere sau supraviețuire. Și totuși, deși sărutul are semnificație culturală și emoțională în multe societăți umane, până acum cercetătorii au acordat puțină atenție istoriei sale evolutive.
Origini străvechi și indicii evolutive
În noul studiu, cercetătorii au realizat o primă tentativă de a reconstrui istoria evolutivă a sărutului, una în care au folosit o abordare inter-specii bazată pe arborele genealogic al primatelor. Rezultatele indică faptul că sărutul este un trăsătură străveche în rândul maimuțelor mari, și a evoluat la strămoșul comun al acestui grup în urmă cu 21,5–16,9 milioane de ani. Mai mult, ca o dovadă a importanței sale, sărutul a fost păstrat de-a lungul evoluției și este prezent și astăzi la majoritatea maimuțelor mari.
Echipa de specialiști a descoperit, de asemenea, că rudele umane cele mai apropiate de Homo sapiens, neanderthalienii, cel mai probabil că se sărutau. Această descoperire, împreună cu studiile anterioare care arată că oamenii și neanderthalienii împărtășeau microbi orali (prin transfer de salivă) și material genetic (prin încrucișare), sugerează puternic că oamenii și neanderthalienii se sărutau reciproc.
„Aceasta este prima dată când cineva examinează sărutul printr-o lentilă evolutivă largă. Descoperirile noastre contribuie la un corp tot mai mare de lucrări care evidențiază diversitatea remarcabilă a comportamentelor sexuale ale rudelor noastre primate”, a declarat Dr. Matilda Brindle, autoarea principală a studiului și biolog evoluționist la Departamentul de Biologie al Universității Oxford.
Definirea și analiza sărutului la diferite specii
Pentru a realiza analiza, echipa a trebuit mai întâi să definească sărutul. Iar aceasta a fost o provocare mai mare decât pare la o primă vedere, având în vedere că multe comportamente gură-la-gură seamănă cu sărutul. Ei au definit astfel sărutul ca un contact gură-la-gură non-agresiv, care nu implică transfer de hrană.
Cercetătorii au colectat apoi date din literatura de specialitate despre care specii moderne de primate la care a fost observat practica sărutului. Vorbim despre cimpanzei, bonobo și urangutani, specii la care această practică a fost bine documentată.
Ei au folosit apoi o abordare statistică pentru a simula diferite scenarii evolutive de-a lungul ramurilor arborelui, în care au estimat probabilitatea ca diverși strămoși să fi practicat sărutul. Modelul a fost rulat de cel puțin 10 milioane de ori pentru a oferi estimări statistice robuste.
Un comportament evolutiv sau o invenție culturală?
„Prin integrarea biologiei evoluționiste cu date comportamentale, putem face inferențe informate despre trăsături care nu se fosilizează, cum este sărutul. Aceasta ne permite să studiem comportamentul social la specii moderne și dispărute”, a declarat Stuart West, coautor și profesor de Biologie Evoluționistă la Oxford
„Deși sărutul poate părea un comportament obișnuit sau universal, este documentat doar în 46% dintre culturile umane. Normele sociale și contextul variază foarte mult între societăți, ceea ce ridică întrebarea dacă sărutul este un comportament evolutiv sau o invenție culturală. Aceasta este prima etapă în abordarea acestei întrebări”, a adăugat Catherine Talbot, coautoare și profesor asistent la Colegiul de Psihologie al Florida Institute of Technology.
