Cercetări recente pe baza analizelor genomului uman arată că, spre surprinderea oamenilor de știință, specia noastră a suferit schimbări biologice profunde în perioada evolutivă recentă, ceea ce contesta ideea conform căreia evoluția umană ar fi stagnat în ultimele mii de ani, potrivit Scientific American.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Un exemplu vine de la populațiile indigene din Bolivia, care trăiesc de mii de ani la altitudini de peste două-trei mii de metri, într-un mediu cu un nivel de oxigen cu circa 35% mai redus față de nivelul mării.
Acești locuitori ai Anzilor nu doar că au dezvoltat adaptări genetice pentru a supraviețui în aerul rarefiat, ci s-au adaptat și la expunerea la arsenicul prezent natural în apa potabilă din regiune. În aceste populații, genele care codifică enzimele ce descompun arsenicul toxic, în special variante ale genei AS3MT, au devenit dominante, oferind protecție împotriva efectelor nocive ale acestui element.
Un exemplu clar de selecție naturală
Acest fenomen este un exemplu clar de selecție naturală, în care trăsături genetice avantajoase devin mai frecvente într-o populație pentru a-i spori șansele de supraviețuire și reproducere.
Aceasta este doar una dintre multele descoperiri care arată că, în ciuda opiniei larg răspândite din secolul XXI, evoluția biologică a oamenilor nu a încetinit după apariția agriculturii și civilizației. Cercetările genetice moderne, inclusiv cele realizate pe ADN-ul antic, evidențiază multiple episoade recente de selecție naturală, pe măsură ce strămoșii noștri au pătruns în medii noi, cu alimente, boli și toxine necunoscute anterior.
Adaptări rapide la mediu
Studiile arată că diferențele genetice între oamenii moderni sunt minime, aproximativ 0,1% din codul genetic total. Totuși, anumite variante genetice numite SNP-uri (polimorfisme ale nucleotidelor unice) și alelele care le derivă au fost ținta unor schimbări rapide și semnificative.
Spre exemplu, populațiile africane au suferit o modificare acum circa 42.000 de ani pentru a dezvolta rezistență la malaria. Populațiile din Tibet, Anzi și înălțimile etiopiene au evoluat diferit pentru a tolera aerul rarefiat, luând căi genetice distincte.
În Europa, odată cu trecerea la agricultură, au apărut adaptări genetice legate de dietă și pigmentare a pielii. De exemplu, aproximativ acum 8.500 de ani s-a răspândit o variantă genetică care permitea sinteza acizilor grași esențiali din plante, o adaptare necesară pentru populațiile agricole care consumau mai puțină carne și fructe de mare.
În același timp, evoluția a favorizat răspândirea genelor pentru lactază activă în perioada adultă, facilitând consumul de lapte, un fenomen absent în populațiile europene înainte de 4.500 de ani. Modificările genetice care au redus pigmentul melaninic au permis o absorbție mai bună a luminii solare și, implicit, o sinteză mai eficientă a vitaminei D.
Migrațiile și amestecurile genetice au estompat urmele adaptărilor
Totuși, aceste schimbări genetice nu sunt întotdeauna vizibile în populațiile actuale, deoarece migrațiile și amestecurile genetice au estompat urmele adaptărilor care fuseseră cândva predominante.
De exemplu, un studiu recent asupra ADN-ului antic european a identificat 57 de astfel de „sweep-uri” genetice în ultimele 50.000 de ani, legate de metabolism, imunitate și alte funcții vitale, dar multe dintre acestea au fost aproape șterse după ce grupurile ancestrale s-au amestecat.
Una dintre cele mai puternice dovezi vine din genomul agricultorilor anatolieni, care au suferit o „ștergere” a diversității genetice într-o regiune cheie pentru imunitate (MHC III), sugerând că au fost afectați de o boală extrem de virulentă. Cu toate acestea, odată cu amestecul cu alte populații, această adaptare a dispărut.
Oamenii au continuat să se adapteze biologic
Aceste descoperiri arată că, departe de a fi fost protejați de progresul tehnologic, oamenii au continuat să se adapteze biologic, în special în fața amenințărilor generate de boli. Pandemii devastatoare precum Ciuma Neagră, care a decimat jumătate din populația Europei în Evul Mediu, au exercitat o presiune evolutivă semnificativă.
Un studiu pe aproape 3.000 de genomuri antice și moderne a identificat 139 de poziții genetice ținta selecției naturale, în special în ultimele 4.500 de ani, perioadă marcată de urbanizare rapidă și epidemii tot mai frecvente.
Interesant este că unele adaptări care au ajutat oamenii să reziste infecțiilor au crescut, în același timp, riscul apariției unor boli autoimune și inflamatorii, precum boala Crohn sau diabetul de tip 1, reflectând un compromis evolutiv.
În concluzie, evoluția biologică a omului modern este mult mai dinamică decât s-a crezut anterior, iar adaptarea continuă la mediul înconjurător și bolile infecțioase rămâne o forță puternică în modelarea genomului nostru.
