Oamenii de ştiinţă au înregistrat cea mai mare degajare de energie observată vreodată în spaţi, care emană dinspre o gaură neagră supermasivă, eveniment ce ar fi fost provocat de distrugerea şi înghiţirea unei stele uriaşe care s-a apropiat prea mult de aceasta, transmite Reuters, citată de Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Cercetătorii au declarat că erupţia de energie a fost, la apogeul său, de 10 trilioane de ori mai strălucitoare decât soarele. Ea a fost degajată de o gaură neagră cu o masă de aproximativ 300 de milioane de ori mai mare decât soarele, situată în interiorul unei galaxii îndepărtate, la aproximativ 11 miliarde de ani-lumină de Pământ. Un an-lumină este distanţa pe care lumina o parcurge într-un an, adică 9,5 trilioane de kilometri.
Găurile negre și stelele masive
Găurile negre sunt obiecte extraordinar de dense, cu o atracţie gravitaţională atât de puternică încât nici măcar lumina nu le poate scăpa. Se crede că majoritatea galaxiilor au o gaură neagră în centrul lor. Gaura neagră studiată în acest caz este extrem de masivă, mai mare, spre exemplu, decât cea din centrul Căii Lactee – aceasta are o masă de aproximativ 4 milioane de ori mai mare decât cea a soarelui.
Cercetătorii au declarat că cea mai probabilă explicaţie pentru această erupţie este prezenţa unei stele mari atrasă în gaura neagră. Pe măsură ce materialul provenit de la steaua ghinionistă se prăbuşeşte în interiorul găurii negre se produce o erupţie de energie.
Steaua distrusă și fenomenul de „spaghettificare”
Cercetătorii estimează că steaua avea o masă de cel puţin 30 de ori – poate chiar de până la 200 de ori – mai mare decât cea a soarelui. Este posibil ca ea să fi făcut parte dintr-o populaţie de stele care orbitează în vecinătatea găurii negre şi, cumva, a ajuns prea aproape de aceasta în urma unei interacţiuni cu un alt obiect ceresc din vecinătate.
„Indiferent de modul în care acest lucru s-a întâmplat, steaua s-a apropiat suficient de mult de gaura neagră supermasivă pentru a fi ‘spaghettificată’, adică întinsă, devenind lungă şi subţire, din cauza gravitaţiei găurii negre supermasive care creşte pe măsură ce te apropii foarte mult de ea. Acel material s-a învârtit apoi în spirală în jurul găurii negre supermasive pe măsură ce cădea înăuntru”, a declarat specialista în astronomie şi coautoarea studiului K.E. Saavik Ford de la City University of New York (CUNY).
Observaţii şi implicaţii
Oamenii de ştiinţă au observat erupţia cu ajutorul telescoapelor din California, Arizona şi Hawaii. Ei au luat în considerare şi alte cauze posibile, cum ar fi o stea care explodează la sfârşitul vieţii sale, un jet de materie care se revarsă din gaura neagră sau un fenomen numit lentilă gravitaţională. Niciunul dintre aceste scenarii nu se potriveşte cu datele.
Din cauza timpului necesar luminii pentru a călători prin spaţiu, atunci când astronomii observă evenimente îndepărtate precum acesta, ei privesc înapoi în timp, spre o epocă timpurie din istoria universului. Erupţia s-a intensificat cu un factor de 40 pe durata observaţiilor, atingând punctul culminant în iunie 2018, și a fost de 30 de ori mai luminoasă comparativ cu orice erupţie dinspre o gaură neagră observată anterior.
Aceasta este încă în desfăşurare, însă luminozitatea sa se estompează, estimându-se că întregul proces va dura aproximativ 11 ani până la final. „Explozia încă se estompează”, a declarat Matthew Graham, autorul principal al studiului publicat în Nature Astronomy.
