Oamenii de ştiinţă chinezi care s-au scufundat la adâncimi uluitoare în două gropi oceanice din nord-vestul Pacificului au descoperit comunităţi înfloritoare de creaturi marine care nu se întreţin consumând materie organică, aşa cum procedează majoritatea animalelor de pe Terra, ci transformând substanţele chimice în energie, informează Reuters şi AFP, transmite Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Majoritatea formelor de viaţă de pe Pământ depind de lumina Soarelui, care este esenţială pentru fotosinteză. Dar în întunericul total al fundului oceanic, unele animale supravieţuiesc datorită substanţelor chimice. Oamenii de ştiinţă numesc acest proces chimiosinteză.
Cercetătorii din China au descoperit aceste comunităţi de vieţuitoare bazate pe chimiosinteză – dominate de viermi tubulari şi scoici – în timpul unei serii de scufundări la bordul unui submersibil cu echipaj pe fundul foselor oceanice Kurile-Kamceatka şi Aleutină. Aceste creaturi se hrănesc cu fluidele bogate în hidrogen sulfurat şi metan care se scurg din fundul mării în acest tărâm întunecat şi friguros, dincolo de pragul la care poate să pătrundă lumina Soarelui.
Ecosistemele au fost descoperite la adâncimi mai mari decât înălţimea muntelui Everest, cel mai înalt vârf de pe Pământ. Ecosistemul de la cea mai mare adâncime a fost găsit la 9.533 de metri sub suprafaţa oceanului, în fosa Kurile-Kamceatka. Acea adâncime este cu aproximativ 25% mai mare decât locurile în care au fost documentate anterior astfel de animale.
„Ceea ce face ca descoperirea noastră să fie revoluţionară nu este doar adâncimea mai mare, ci şi abundenţa şi diversitatea uimitoare a vieţii chimiosintetice pe care am observat-o acolo”, a declarat specialista în geochimie marină Mengran Du de la Institutul de Ştiinţă şi Inginerie a Mărilor Adânci (IDSSE), parte a Academiei Chineze de Ştiinţe, unul dintre autorii studiului publicat miercuri în revista Nature.
„Spre deosebire de ‘buzunare’ izolate de organisme, această comunitate prosperă ca o oază vibrantă în vastul deşert al adâncurilor mării”, a adăugat Mengran Du.
Deşi unele animale marine au fost documentate la adâncimi chiar mai mari, la aproape 11.000 de metri sub suprafaţa apei, în Groapa Marianelor din Oceanul Pacific, Mengran Du a spus că acele vieţuitoare nu erau consumatoare de substanţe chimice.
În cadrul noii cercetări, oamenii de ştiinţă chinezi au folosit submersibilul lor, denumit Fendouzhe, pentru a călători până la ceea ce se numeşte zona hadală (hadopelagică). Zona hadală este locul în care una dintre plăcile de dimensiunea unui continent care alcătuiesc scoarţa terestră alunecă sub o placă învecinată într-un proces denumit subducţie.
„Mediul oceanic de acolo este caracterizat de frig, întuneric total şi procese tectonice active”, a declarat geologul marin Xiaotong Peng de la IDSSE, coautor al studiului şi totodată coordonatorul programului de cercetare.
„S-a dovedit că acest mediu găzduieşte cele mai adânci şi mai extinse comunităţi chemosintetice cunoscute pe planeta noastră”, a adăugat Xiaotong Peng.
Fosa Kurile-Kamceatka se întinde pe o lungime de aproximativ 2.900 kilometri şi este situată în largul coastei sud-estice a Peninsulei Kamceatka. Fosa Aleutină se întinde pe aproximativ 3.400 de kilometri în largul coastelor sudice ale Alaskăi şi ale Insulelor Aleutine.
Ecosistemele nou observate sunt dominate de două tipuri de animale devoratoare de substanţe chimice – viermi tubulari de culoare roşie, gri sau albă, cu o lungime de aproximativ 20-30 centimetri, şi scoici de culoare albă, cu o lungime de până la 23 de centimetri. Unele dintre acestea par a fi specii necunoscute anterior, a declarat Mengran Du.
„Chiar dacă trăiesc în cel mai dur mediu, aceste forme de viaţă au reuşit să supravieţuiască şi să prospere”, a adăugat cercetătoarea chineză.
În aceste ecosisteme au fost descoperite şi unele animale care nu se hrănesc cu substanţe chimice, ci cu materie organică şi cu vieţuitoare marine moarte provenite de la adâncimi mai mici, inclusiv anemone-de-mare, viermi-lingură şi castraveţi-de-mare.
Mengran Du, cercetătorul-şef al expediţiei, a descris ceea ce a simţit atunci când a vizitat acea sferă acvatică îndepărtată.
„Scufundarea în submersibil a fost o experienţă extraordinară – ca o călătorie în timp. Fiecare coborâre m-a transportat într-un nou tărâm al adâncurilor, ca şi cum aş fi descoperit o lume ascunsă şi i-aş fi desluşit misterele”, a declarat Mengran Du, exprimându-şi totodată uimirea faţă de rezistenţa şi frumuseţea remarcabile ale creaturilor pe care le-au văzut oamenii de ştiinţă.
Studiul ilustrează modul în care viaţa poate înflori în unele dintre cele mai extreme condiţii de pe Pământ – şi, potenţial, dincolo de frontierele planetei noastre.
„Aceste descoperiri extind limita de adâncime a comunităţilor chimosintetice de pe Pământ. Cercetările viitoare ar trebui să se concentreze asupra modului în care aceste creaturi se adaptează la o astfel de adâncime extremă”, a declarat Xiaotong Peng.
„Noi avansăm sugestia că alte comunităţi chemosintetice similare pot exista şi în oceanele extraterestre, deoarece substanţe chimice precum metanul şi hidrogenul sunt comune acolo”, a adăugat cercetătorul chinez.
AFP reaminteşte că doar câţiva oameni au reuşit să viziteze fundul Gropii Marianelor, cea mai adâncă fosă oceanică de pe planeta noastră.
Primii exploratori au ajuns în acea groapă oceanică – o depresiune în formă de semilună, mai adâncă decât înălţimea muntelui Everest – în anul 1960.
Nicio altă misiune nu a mai fost trimisă acolo până la prima călătorie solo – o premieră – efectuată de cineastul american James Cameron în 2012. La acea vreme, regizorul filmelor „Abyss” şi „Avatar” a descris peisajul ca fiind „extraterestru” şi „dezolant”.
Presiunea pe fundul gropii atinge peste o tonă pe centimetru pătrat, de aproape 1.100 de ori mai mare decât la nivelul mării.
