Un implant auditiv realizat de cercetătorii de la École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL) ar putea revoluţiona restaurarea auzului pentru pacienţii care nu pot beneficia de implanturi cohleare din cauza leziunilor nervului auditiv. Dispozitivul, testat cu succes pe animale, îmbunătăţeşte contactul cu ţesutul cerebral şi reduce efectele adverse, creând premisele pentru redobândirea auzului cu un implant mai bine tolerat de pacienţi, transmite News.ro.
Noul tip de implant auditiv este realizat din materiale flexibile pe bază de silicon, conceput să fie aplicat direct pe trunchiul cerebral. Spre deosebire de implanturile tradiţionale de trunchi cerebral auditiv (ABI), acest dispozitiv flexibil se mulează pe suprafaţa curbată a acestei structuri, reducând semnificativ efectele adverse şi îmbunătăţind percepţia sunetelor.
Testat pe macaci, implantul a permis animalelor să distingă modele de stimulare artificială aproape la fel de eficient ca în cazul sunetelor naturale.
Potrivit cercetătorilor care l-au testat, implantul oferă o posibilitate reală ca redobândirea funcţiei auditive, într-o formă mult îmbunătăţită, să devină parte a intervenţiilor medicale disponibile.
Progres pentru pacienţii care nu pot utiliza implanturi cohleare
În ultimele decenii, implanturile cohleare au oferit unei categorii largi de pacienţi posibilitatea de a-şi redobândi auzul. Aceste dispozitive reprezintă una dintre cele mai de succes aplicaţii ale neurotehnologiei.
Cu toate acestea, eficienţa lor este limitată în cazul persoanelor care prezintă afectări la nivelul structurilor nervoase auditive periferice. Afectarea severă a nervilor cohleari compromite capacitatea acestora de a conduce impulsurile auditive către sistemul nervos central.
În aceste cazuri, leziunile nervilor cohleari sunt atât de avansate, încât pacienţii nu mai pot transmite semnalele sonore către creier. La aceşti pacienţi, o opţiune alternativă este implantul auditiv de trunchi cerebral, care ocoleşte urechea şi stimulează direct trunchiul cerebral.
Actualele implanturi ABI prezintă, însă, limitări semnificative. Fiind construite din materiale rigide, ele nu aderă bine la suprafaţa curbată a trunchiului cerebral, ceea ce poate duce la activarea neintenţionată a altor nervi şi la efecte secundare precum ameţeli sau contracţii faciale.
Drept urmare, mulţi dintre electrozii dispozitivului sunt dezactivaţi, iar pacienţii percep doar sunete slabe, cu o recunoaştere vocală redusă.
Soluţie flexibilă pentru restaurarea auzului
Cercetătorii de la EPFL au dezvoltat un nou tip de ABI, realizat din materiale flexibile. Dispozitivul subţire conţine electrozi de platină, la scară micrometrică, încorporaţi într-o matrice de silicon, formând o structură extrem de maleabilă, cu grosime de doar câteva fracţiuni de milimetru.
Acest design permite un contact mai eficient cu ţesutul cerebral şi reduce riscul de stimulare nedorită, concentrând impulsurile electrice exclusiv pe nervii ţintă.
„Conceperea unui implant moale, capabil să se adapteze cu adevărat mediului trunchiului cerebral, reprezintă un pas esenţial în restaurarea auzului la pacienţii pentru care implanturile cohleare nu sunt o opţiune. Succesul nostru în studiile pe macaci oferă şanse reale de implementare a dispozitivului în tratamentul pacienţilor”, a declarat Stéphanie P. Lacour, coordonatoarea laboratorului de cercetare EPFL, citată într-un comunicat.
În loc să se limiteze la evaluări chirurgicale, cercetătorii au desfăşurat experimente comportamentale complexe pe macaci cu auz normal, pentru a evalua cum percep aceştia stimularea electrică în comparaţie cu sunetele naturale.
Emilie Revol, coautoare a studiului şi fostă doctorandă la EPFL, a antrenat cu rigurozitate animalele pentru pentru a le dezvolta capacitatea de a distinge între diferiţi stimuli auditivi: macacii au învăţat să apese şi să elibereze o manetă pentru a semnala dacă două sunete succesive sunt „identice” sau „diferite”.
Stimularea prin implantul ABI a fost implementată progresiv, fiind iniţial combinată cu sunete naturale, pentru a permite animalelor să asocieze sunetele reale cu cele percepute prin intermediul implantului.
Rezultatele sugerează că animalele au tratat semnalele electrice aproape la fel ca pe cele acustice.
Un rezultat important al studiilor pe macaci a fost lipsa efectelor adverse observabile.
În intervalul de intensitate electric testat, animalele nu au prezentat semne de disconfort sau contracţii musculare faciale – efecte frecvent raportate de utilizatorii umani cu ABI.
Deşi rezultatele sunt promiţătoare, tranziţia către utilizarea clinică a noului tip de implant necesită cercetări suplimentare şi parcurgerea unor procese de aprobare conform normelor medicale.
