Unul dintre cele mai longevive aisberguri din lume, cunoscut sub numele A23a, se apropie de finalul călătoriei sale de patru decenii, după ce a fost monitorizat constant de cercetători, notează BBC.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
A23a a fost inițial cel mai mare aisberg de pe Pământ, cu o suprafață de peste 4.000 km², dublu față de zona metropolitană a Londrei. În ultimele luni, aisbergul s-a fracturat și s-a dezintegrat rapid în apele mai calde ale Atlanticului de Sud, rămânând doar fragmente care se vor topi complet în câteva săptămâni.
Traseul și monitorizarea aisbergului
A23a s-a desprins de platforma de gheață Filchner din Antarctica în 1986 și a rămas blocat în sedimentele Mării Weddell timp de peste 30 de ani. Abia în 2020, oamenii de știință au observat reluarea mișcării sale.
Profesorul Mike Meredith de la British Antarctic Survey a descris evoluția aisbergului drept „o călătorie extraordinară”. Dr. Christopher Shuman, fost cercetător la University of Maryland, Baltimore County, compară urmărirea aisbergului cu un serial TV „în care nu știi niciodată ce urmează să vezi”.
Pe parcursul celor 40 de ani, A23a a traversat Atlanticul de Sud, fiind comparabil, ca dimensiune, cu distanța dintre Insula Wight și Normandia. La începutul lui 2025, colosul încă rezista, dar până la sfârșitul anului a pierdut semnificativ din masă, iar fragmentele desprinse au fost denumite A23g, A23h și A23i.
Cauzele dezintegrării
Oamenii de știință atribuie destrămarea aisbergului mai multor factori:
- Eroziunea bazată pe apă mai caldă din oceanele sudice.
- Hidrofracturarea: apa de topire acumulată pe suprafață pătrunde în fisuri, provocând desprinderea bucăților de gheață.
- Mișcările generate de curenții oceanici și obstacolele submarine, precum North-west Georgia Rise, care au forțat aisbergul să se rotească, iar structura sa a fost slăbită.
Profesorul Adrian Luckman de la Swansea University a declarat că imaginile satelitare arată „dovezi ale unei dezintegrări bruște”, iar resturile aisbergului se vor topi complet în săptămânile următoare.
Importanța științifică
Monitorizarea A23a oferă indicii despre comportamentul platformelor de gheață în condiții mai calde, un aspect crucial pentru estimarea stabilității calotei glaciare antarctice și a impactului asupra nivelului mării.
Dr. Catherine Walker de la Woods Hole Oceanographic Institution subliniază că aisbergurile funcționează ca „laboratoare naturale în mișcare” pentru a înțelege modul în care gheața antarctică reacționează la temperaturi în creștere.
În ultimele două săptămâni, aisbergul a parcurs peste 700 km spre nord-est, expunându-se la ape de aproape 10°C la suprafață, accelerând topirea finală.
La începutul lui martie 2026, suprafața rămasă a scăzut la aproximativ 180 km², iar oamenii de știință estimează că urmărirea lui se va încheia când va ajunge la aproximativ 70 km².
