Pe măsură ce NASA se pregătește să trimită din nou astronauți pe Lună prin programul Artemis, una dintre cele mai mari preocupări privind sănătatea echipajelor este praful lunar. Particulele fine și abrazive de regolit care acoperă suprafața Lunii i-au îngrijorat multă vreme pe cercetători, mai ales după ce astronauții din misiunile Apollo au raportat probleme respiratorii la întoarcerea pe Pământ, relatează UniverseToday.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Însă un studiu realizat de Universitatea de Tehnologie din Sydney aduce vești surprinzătoare, praful lunar este mai puțin nociv pentru celulele pulmonare umane decât se credea, și mult mai puțin toxic decât poluarea aerului din marile orașe ale Terrei.
Un studiu amplu, cu rezultate liniștitoare
Cercetarea, condusă de doctoranda Michaela B. Smith, este cea mai detaliată analiză de până acum privind efectele prafului lunar asupra sănătății umane. Smith a studiat în laborator reacția celulelor pulmonare umane expuse la praf lunar simulat, apoi a comparat aceste efecte cu cele produse de particule fine colectate din aerul unui bulevard aglomerat din Sydney.
Rezultatele au fost clare: deși praful lunar poate irita mecanic țesutul pulmonar, el nu provoacă leziunile celulare severe și inflamațiile observate în cazul prafului urban. Smith subliniază diferența esențială „dintre un simplu iritant fizic și o substanță extrem de toxică”.
Micile particule care pătrund adânc în plămâni
Cercetarea s-a concentrat pe cele mai mici particule, cele de 2,5 micrometri sau mai mici, care pot ocoli mecanismele naturale de apărare ale organismului și pătrund adânc în plămâni. Echipa a folosit două tipuri de celule pulmonare – din căile respiratorii superioare și inferioare, și a descoperit că particulele din praful terestru produceau o inflamație mai accentuată și erau mai toxice decât simulantul de praf lunar.
Acest rezultat vine în sprijinul eforturilor de înțelegere a problemelor întâmpinate de astronauții Apollo, care, după ce au intrat în capsulă cu costumele acoperite de praf fin, au început să tușească, să strănute și să simtă disconfort ocular, din cauza particulelor devenite aeropurtate în spațiul închis.
Praful lunar: mai degrabă aspru decât otrăvitor
Diferența esențială pare să fie modul în care praful afectează celulele. Studiul sugerează că, în cazul prafului lunar, toxicitatea rezultă în principal din daunele mecanice produse de forma neregulată și marginile ascuțite ale particulelor. Important este faptul că nu s-a observat un nivel semnificativ de „stres oxidativ”, un tip de leziune celulară cauzată de molecule instabile, frecvent asociată cu particulele poluante de pe Pământ.
„Orice praf, dacă îl inhalezi, îți provoacă strănut, tuse și ceva iritație fizică. Dar nu este toxic ca silicea, care poate duce la silicoză după ani petrecuți pe un șantier”, explică Michaela B. Smith.
NASA nu lasă garda jos
În ciuda acestor concluzii liniștitoare, NASA tratează în continuare cu seriozitate riscul expunerii la praf. Agenția a dezvoltat soluții inginerești inovatoare, cum ar fi costumele spațiale atașate exteriorului roverului: astronautul urcă și coboară direct din vehicul în costum, fără ca acesta să intre în habitat. Astfel, praful rămâne afară, iar mediul intern rămâne curat.
Un pas înainte pentru siguranța misiunilor lunare
Această cercetare oferă date esențiale pentru planificarea misiunilor de lungă durată pe Lună și pentru stabilirea unor baze permanente, contribuind la siguranța astronauților și eliminând o grijă majoră din lista problemelor ce trebuie rezolvate pentru următorul „salt uriaș” al omenirii.
