O serie de secete severe, întinse pe zeci de ani, ar fi provocat prăbușirea civilizației din Valea Indusului, una dintre cele mai vechi și mai avansate societăți ale lumii antice, arată un nou studiu publicat în Communications Earth & Environment, citat de LiveScience.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Civilizația Văii Indusului (cunoscută și sub numele de civilizația „Harappa”) a înflorit în urmă cu 5.000 până la 3.500 de ani, într-o regiune care se întindea de-a lungul actualei frontiere dintre India și Pakistan. Reprezentanții acestei civilizații au construit orașe precum Harappa și Mohenjo Daro, care aveau sisteme sofisticate de gestionare a apei, un lucru remarcabil pentru acea perioadă. Ei au creat inclusiv un sistem de scriere, încă nedescifrat de cercetătorii moderni, și întrețineau relații comerciale cu civilizații îndepărtate, inclusiv cu Mesopotamia.
De ce această civilizație a intrat în declin a fost, timp de decenii, un subiect intens dezbătut. Noul studiu oferă însă o primă explicație solidă… schimbările climatice dramatice.
„Secete majore succesive, fiecare cu o durată de cel puțin 85 de ani, au fost probabil un factor-cheie în prăbușirea finală a civilizației din Valea Indusului. Iar pe măsură ce aceste secete s-au agravat, reprezentanții culturii Harappa s-au mutat în zone unde încă mai existau surse substanțiale de apă”, au subliniat autorii studiului.
În cele din urmă, orașele din întreaga regiune s-au prăbușit. O secetă care a durat mai bine de un secol, care a început acum aproximativ 3.500 de ani, „coincide cu părăsirea pe scară largă și abandonarea culturală a principalelor orașe”, au adăugat aceștia.
Misterul dispariției unei civilizații
Pentru analiză, echipa a folosit trei simulări climatice globale disponibile public, modele computerizate complexe care utilizează o cantitate uriașă de date pentru a determina cum s-a schimbat clima de-a lungul mileniilor. Ei le-au folosit pentru a studia cum au variat precipitațiile și temperaturile între 5.000 și 3.000 de ani în urmă, în regiunea în care a prosperat civilizația Văii Indusului. Și toate cele trei simulări au indicat existența secetelor.
„Declinul constant al precipitațiilor între 5.000 și 3.000 de ani în urmă, observat în toate simulările, confirmă că fenomene precum secetele dramatice, slăbirea musonului sau schimbările precipitațiilor de iarnă sunt semnale reale și persistente, nu erori ale unui singur model”, a explicat autorul principal, Hiren Solanki, doctorand la Indian Institute of Technology din Gandhinagar.
Simulările climatice susțin ipoteza secetelor
Echipa a introdus datele privind precipitațiile și temperaturile într-un model hidrologic pentru a determina cum s-au schimbat în timp râurile, pâraiele și celelalte corpuri de apă din regiune. Ei au comparat aceste rezultate cu datele arheologice care indicau locul unde existaseră așezări și au observat că acestea tindeau să se deplaseze în timp, urmând zonele cu apă.
Pentru a-și verifica rezultatele, cercetătorii au analizat și studii anterioare privind ritmul de creștere al stalagmitelor și stalactitelor din peșterile regiunii. Aceste formațiuni cresc mai lent atunci când precipitațiile sunt reduse, și pot oferi astfel dovezi indirecte ale secetei. Ca metodă suplimentară de analiză a schimbărilor de precipitații, echipa a analizat anchete anterioare privind modul în care s-au modificat depozitele sedimentare din lacurile din regiune.
Compararea datelor din simulări cu cele provenite din peșteri și din sedimentele lacustre a confirmat acuratețea rezultatelor.
