Accesul omenirii la spațiu este mult mai fragil decât ne place să credem. Potrivit unui studiu recent semnat de cercetătoarea Sarah Thiele (Universitatea Princeton) și colaboratorii săi, actualul sistem de mega-constelații de sateliți de pe orbita joasă a Pământului (LEO) este extrem de vulnerabil la un eveniment pe care nu îl putem controla… furtunile solare, anunță Universe Today.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Cercetătorii descriu infrastructura orbitală actuală drept un adevărat „castel de cărți”, un sistem care pare să funcționeze eficient în condiții normale, dar care se poate prăbuși rapid atunci când apare un eveniment extrem.
O orbită tot mai aglomerată
Dacă luăm în calcul toate mega-constelațiile de sateliți, o „apropiere periculoasă”, adică situația în care doi sateliți trec la mai puțin de un kilometru distanță unul de altul, are loc, în medie, la fiecare 22 de secunde. În cazul rețelei Starlink, astfel de situații apar aproximativ o dată la 11 minute.
Pentru a evita coliziunile, fiecare satelit trebuie să efectueze zeci de manevre anual. În cazul Starlink, media este de 41 de manevre pe an pentru fiecare satelit. Acest efort constant de „evitare” creează impresia unui sistem bine gestionat. Însă, avertizează autorii studiului, adevăratul pericol vine din situațiile rare și extreme, așa-numitele „cazuri-limită”, care sunt responsabile pentru majoritatea marilor eșecuri tehnologice.
Furtunile solare, factorul declanșator
Potrivit studiului, furtunile solare reprezintă un astfel de caz-limită pentru mega-constelațiile de sateliți. În mod obișnuit, ele afectează operațiunile satelitare în două moduri.
În primul rând, încălzesc atmosfera, ceea ce duce la creșterea frecării și la o incertitudine mai mare în poziționarea unor sateliți. Creșterea frecării obligă sateliții să consume mai mult combustibil pentru a-și menține orbita și să inițieze manevre de evitare atunci când traiectoria lor riscă să se intersecteze cu cea a altui satelit. În timpul „furtunii Gannon” din mai 2024, peste jumătate dintre toți sateliții aflați pe orbita joasă au fost nevoiți să consume o parte importantă din combustibil pentru astfel de manevre de repoziționare.
În al doilea rând, și poate mult mai grav, furtunile solare pot scoate din funcțiune sistemele de navigație și comunicații ale sateliților. Aceasta i-ar lăsa incapabili să manevreze pentru a evita pericolele și, combinat cu frecarea crescută și incertitudinea indusă de atmosfera încălzită, ar putea duce la o catastrofă aproape imediată.
Ceasul CRASH: doar 2,8 zile până la impact
Pentru a ilustra gravitatea situației, cercetătorii au introdus un nou indicator, „ceasul CRASH” (Collision Realization and Significant Harm). Acesta estimează cât timp ar trece până la o coliziune catastrofală dacă operatorii de sateliți și-ar pierde capacitatea de a transmite comenzi de evitare.
Rezultatul este alarmant. La datele disponibile în iunie 2025, o astfel de coliziune ar avea loc în aproximativ 2,8 zile. Prin comparație, în 2018, înainte de explozia mega-constelațiilor, același interval era estimat la 121 de zile.
Mai mult, studiul arată că o pierdere a controlului de doar 24 de ore ar implica deja un risc de 30% pentru o coliziune majoră, care ar putea deveni punctul de pornire al sindromului Kessler, un lanț de coliziuni ce ar transforma orbita Pământului într-un nor de resturi, inutilizabil timp de decenii sau secole.
Un precedent istoric ignorat
Problema nu este una teoretică. În 1859, Pământul a fost lovit de cea mai puternică furtună solară cunoscută, evenimentul Carrington. Dacă un fenomen similar s-ar produce astăzi, spun autorii, controlul asupra sateliților ar putea fi pierdut pentru mult mai mult de trei zile, suficient pentru a declanșa un colaps în lanț al infrastructurii orbitale.
Consecințele ar fi dramatice și ar implica pierderea comunicațiilor, a navigației prin satelit, a monitorizării climatice și, pe termen lung, imposibilitatea lansării de noi misiuni spațiale. Practic, castelul de cărți” orbital s-ar putea prăbuși mult mai repede decât ne imaginăm. Și pentru întreg viitorul previzibil al omenirii.
