Cercetătorii dintr-o echipă franceză au reconstituit „arborele genealogic” al condritelor de tip L, unii dintre cei mai comuni meteoriți descoperiți pe Pământ, care ar fi legați de cel puțin trei familii de asteroizi, informează agenția de știri AFP, citată de Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Se estimează că aproximativ 30.000 de meteoriți lovesc planeta noastră în fiecare an. Aceștia provin dintr-un corp-părinte, cum ar fi o planetă sau un asteroid, de pe care au fost smulși în urma unui impact puternic cu un alt obiect ceresc.
De câteva decenii, oamenii de știință încearcă să facă legătura între aceste resturi și corpurile cerești din care provin, în special cu familiile de asteroizi care alcătuiesc centura situată între Marte și Jupiter.
Studiu de referință și meteoriți analizați
Într-un studiu publicat vineri în revista Nature Astronomy, cercetătorii francezi de la Muzeul Național de Istorie Naturală, Centrul Național de Cercetări Științifice (CNRS), Universitatea Sorbona, Centrul de Cercetări Petrografice și Geochimice din Nancy și Observatorul „Coasta de Azur” au examinat condrite L cu un conținut mediu de fier.
Acești meteoriți reprezintă 35% din totalul celor găsiți pe Terra, dar originea lor rămâne „foarte controversată” în comunitatea științifică, a declarat Marine Ciocco, principala autoare a studiului.
Autorii au analizat opt condrite L colectate din China, Australia și deșertul Sahara, care au particularitatea de a prezenta numeroase urme ale șocurilor suferite în timpul expulzării lor în spațiu. Aceste urme conțin indicii prețioase.
În timpul acelor ciocniri, temperaturile pot depăși 2.000 de grade Celsius, topind local roca. „Mineralul este complet reformat, iar radiocronometrele – perechi de atomi care permit datarea acestuia – sunt resetate”, indicând vârsta ejectării meteoritului, a explicat Marine Ciocco.
În funcție de durata lor, aceste ciocniri creează, de asemenea, disparități chimice în minerale, ceea ce permite deducerea dimensiunii asteroidului-părinte, a adăugat ea.
Cascadă colizională și familiile de asteroizi
Cercetătorii au utilizat, de asemenea, datele colectate în urma căderilor recente de meteoriți, pentru a le reconstitui traiectoria și a estima regiunea de proveniență din centura principală de asteroizi din Sistemul Solar. Scopul era acela de a căuta obiecte cerești care au o compoziție compatibilă cu cea a condritelor L.
Rezultatele cercetătorilor francezi conturează un scenariu mai complex decât se anticipase. Până la acest studiu, s-a crezut că meteoriții din categoria condritelor L proveneau dintr-un corp ceresc primitiv ce avea un diametru de aproximativ 320 de kilometri, format la începutul existenței Sistemului Solar în urmă cu 4,5 miliarde de ani, înainte de a suferi o perturbare majoră în urmă cu 470 de milioane de ani.
Însă autorii noii cercetări propun mai degrabă un scenariu de „cascadă colizională”, cu ciocniri petrecute în urmă cu 4,5 miliarde, 4,47 miliarde, 700 milioane, 470 milioane și 100 de milioane de ani. Acele ciocniri au creat „cel puțin trei familii de asteroizi” din care ar proveni resturile găsite pe Pământ.
Legături cu evenimente climatice și geologice
Condritele vechi de 470 de milioane de ani ar rezulta din două coliziuni distincte pe Gefion 2 și pe Juno, cel din urmă fiind unul dintre cei mai mari asteroizi aflați în centura dintre Marte și Jupiter, care încă trimite în mod regulat astfel de resturi pe Terra.
Aceste coliziuni concomitente au provocat un flux de meteoriți, ale căror urme au fost găsite în straturi geologice datând de la sfârșitul perioadei geologice Ordovician, în urmă cu 466 de milioane de ani.
Acela a fost un moment cheie în istoria planetei noastre, marcat de o perioadă glaciară și de prima extincție în masă, când viața de pe Terra era exclusiv marină. Întunecând atmosfera terestră, ploaia de meteoriți ar fi putut reprezenta unul dintre factorii care au contribuit la acea răcire cu consecințe cataclismice.
Un alt episod glaciar, Criogenianul, s-a produs pe Terra în urmă cu 700 de milioane de ani, adică data identificată de echipa de cercetători francezi pentru o altă coliziune, care ar fi dus la formarea familiei de asteroizi Nysa-Polana. Cercetătorii au sugerat și în acest caz „o legătură potențială între aceste fenomene climatice și aporturile meteoritice”, a explicat Marine Ciocco.
