Cum interceptează Rusia comunicațiile sateliților europeni

Rețetea de sateliți
Rețetea de sateliți/ Credit foto: Ai © ScorpionProduction | Dreamstime.com

Oficialii europeni au lansat recent noi avertismente cu privire la interceptarea comunicațiilor de către Rusia, însă problema nu este una nouă. Încă de la invazia inițială a Ucrainei în 2014, doi sateliți rusești au „urmărit” constant aparatele de zbor europene, efectuând manevre de apropiere care depășesc simpla observare, informează The Conversation.

Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro

- articolul continuă mai jos -

În 2018, Ministerul francez al Apărării a acuzat oficial Rusia de spionaj, după ce un vehicul spațial rusesc a fost detectat în imediata vecinătate a unui satelit militar de comunicații franco-italian. Anterior, două unități aparținând Intelsat fuseseră ținte similare.

Tactica „urmăririi” în orbita geostaționară

Aceste acțiuni sunt cunoscute sub numele de operațiuni de proximitate și întâlnire (RPO — Rendezvous and Proximity Operations). În cadrul acestora, o navă spațială manevrează deliberat pentru a se cupla sau pentru a opera în apropierea unui alt obiect. Deși aceste manevre devin tot mai frecvente în orbita geostaționară (GEO), ele nu sunt neapărat malițioase. Tehnologia este una cu dublă utilizare: poate servi la alimentarea unui satelit pentru a-i prelungi durata de viață sau la eliminarea deșeurilor spațiale, dar poate fi folosită și în scopuri militare.

Provocarea majoră pentru autoritățile europene constă însă în definirea intenției și formularea unui răspuns adecvat.

Sateliții „inspectori” și interceptarea semnalelor

Lansați în 2014 și 2023, cei doi sateliți rusești, Luch/Olimp 1 și 2, fac parte dintr-un efort de identificare a vulnerabilităților tehnice ale sateliților NATO. Inspectarea unui satelit străin nu este o misiune exclusivă Rusiei; de exemplu, programul american GSSAP utilizează sateliți care se apropie la zece kilometri de țintele lor pentru monitorizare.

Totuși, comportamentul unităților rusești Luch este atipic. În timp ce o inspecție standard presupune trecerea prin dreptul țintei, fotografierea și schimbarea traiectoriei, sateliții ruși „umbresc” aceleași aparate timp de luni de zile, apropiindu-se uneori la mai puțin de cinci kilometri.

Spre deosebire de sistemele de monitorizare clasice, sateliții Luch sunt, în esență, sisteme de inteligență a semnalelor (Sigint). Poziționându-se între un satelit țintă și stația sa de la sol, Rusia poate intercepta semnalele și poate asculta comunicațiile unor operatori europeni precum Eutelsat sau Intelsat. Acești sateliți furnizează lățime de bandă armatelor europene pentru comunicații securizate.

O amenințare hibridă: De la interceptare la perturbare

Deși vehiculele Luch pot fi considerate momentan instrumente de supraveghere și nu arme spațiale capabile să distrugă un satelit, ele fac parte dintr-o dinamică geopolitică mai largă. Operațiunile pot fi interpretate ca un avertisment: sateliții europeni sunt vulnerabili.

General-maiorul Michael Traut, comandantul Comandamentului Spațial al Germaniei, a subliniat că sateliții Luch au interceptat probabil inclusiv legăturile de comandă ale țintelor lor. Acestea sunt transmisii securizate prin care stațiile de sol trimit instrucțiuni operaționale sateliților. Dacă Rusia reușește să replice aceste semnale (uplink), ar putea, în viitor, să preia controlul sau să perturbe funcționarea infrastructurii spațiale europene.

Scenariul amintește de campania hibridă a Rusiei împotriva cablurilor submarine europene: ani de cartografiere discretă a infrastructurii occidentale, urmați de acțiuni directe de secționare a fibrei optice.

Ce poate face Europa?

Un prim pas important a fost publicarea informațiilor care demască activitățile Rusiei în orbita geostaționară, un pas care elimină vălul de secretomanie sub care operau aceste sisteme. Transparența ajută la delegitimarea acestor acțiuni în ochii comunității internaționale.

În același timp, țări precum Regatul Unit și Germania au început să pledeze pentru dezvoltarea propriilor programe de „autoapărare” spațială. Fără opțiuni de protecție a activelor orbitale, Europa rămâne însă expusă unor acțiuni de escaladare pentru care nu este suficient pregătită.

  • George Radu este un autor care abordează subiecte variate din domeniul tehnologiei, apărării și viitorului. Domeniile sale de expertiză includ inteligența artificială etică, interfețele om-mașină (HMI), realitatea augmentată și virtuală aplicată (XR), precum și impactul social și cultural al noilor tehnologii. Nu se teme să pună întrebări dificile și să exploreze implicațiile filozofice ale inovațiilor tehnologice.

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește si...