O cercetare teoretică coordonată de profesorul Enrique Gaztanaga, de la Universitatea din Portsmouth, contestă convingerea științifică îndelungată potrivit căreia găurile de vierme ar reprezenta un pasaj fizic prin spațiu-timp. Gaztanaga propune că aceste structuri, cunoscute sub numele de punți Einstein–Rosen, funcționează ca „oglinzi” ce conectează două direcții temporale opuse.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Publicat în revista Classical and Quantum Gravity, studiul susține că pasajul descris în 1935 de Albert Einstein și Nathan Rosen nu a fost conceput drept un sistem de tranzit galactic. Potrivit cercetării, relativitatea generală împiedică materia să traverseze o asemenea punte, deoarece aceasta s-ar prăbuși mai rapid decât ar putea lumina să o străbată, informează Interesting Engineering.
O oglindă în timp
Echipa lui Gaztanaga a aplicat o interpretare cuantică modernă pentru a reanaliza ecuațiile din 1935. Rezultatul? În loc să fie un pasaj între două puncte îndepărtate din spațiu, puntea ar reprezenta o conexiune între două versiuni simetrice ale spațiu-timpului. În acest model, într-una dintre versiuni timpul curge înainte, iar în cealaltă, versiunea „oglindă”, timpul curge înapoi.
Acest cadru al „oglinzii” abordează paradoxul informației din găurile negre, care opune mecanica cuantică relativității generale. Mecanica cuantică afirmă că informația nu poate fi distrusă, în timp ce relativitatea generală sugerează că informația care cade într-o gaură neagră se pierde definitiv. Conform noii teorii, informația nu dispare, ci persistă prin transferul către secțiunea cu timp inversat a punții.
Indicii în universul timpuriu
Cercetătorii invocă date deja existente privind Radiația Cosmică de Fond (CMB), radiația rămasă din universul timpuriu. De aproximativ 20 de ani, cosmologii au observat o mică asimetrie în această radiație. Mai exact, o ușoară preferință pentru o anumită orientare față de imaginea sa în oglindă.
Modelele cosmologice standard interpretează această asimetrie drept o anomalie statistică cu probabilitate foarte scăzută. Însă echipa lui Gaztanaga susține că aceste tipare sunt compatibile cu un univers care include componente cuantice „în oglindă”.
Teoria „Marii Reveniri” (Big Bounce)
Implicațiile teoriei se extind până la originea existenței, și sugerează că Big Bang-ul nu ar fi reprezentat începutul absolut al timpului.
În schimb, ar fi putut fi un „salt cuantic”, o tranziție în care un univers anterior, aflat în colaps, a atins o densitate critică și s-a extins din nou, dând naștere universului nostru actual.
Studiul sugerează că „universul nostru ar putea fi, în mod efectiv, interiorul unei găuri negre formate într-un alt cosmos”, ceea ce ar implica faptul că universul avea o istorie înainte de Big Bang.
Această cercetare nu înlocuiește teoriile lui Einstein sau mecanica cuantică
Această cercetare nu înlocuiește teoriile lui Einstein sau mecanica cuantică. Dimpotrivă, încearcă să le integreze într-un cadru unificat și coerent care să descrie gravitația la scară microscopică.
Deși teoria exclude posibilitatea utilizării găurilor de vierme pentru călătorii interstelare, ea oferă un cadru matematic pentru a înțelege interacțiunea dintre timp și gravitație la cele mai fundamentale niveluri.
Echipa sugerează că viitoarele observații privind materia întunecată și relicvele cosmice timpurii ar putea furniza dovezi suplimentare în sprijinul acestui model al timpului inversat.
