O echipă internațională de astronomi coordonată de cercetători de la Universitatea Oxford a identificat, cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb (JWST), ceea ce ar putea fi o nouă clasă de exoplanete – lumi dominate de sulf și de oceane subterane de magmă, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Astronomy.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Descoperirea vine după observații detaliate asupra planetei L 98-59 d, aflată la aproximativ 35 de ani-lumină de Soare, pe orbita unei stele pitice roșii. Deși este de circa 1,6 ori mai mare decât Pământul, planeta are o densitate surprinzător de mică și o atmosferă bogată în hidrogen sulfurat, transmite Agerpres.
O planetă care nu se potrivește în nicio categorie cunoscută
La prima vedere, L 98-59 d ar fi putut fi încadrată într-una dintre două categorii clasice: fie o „pitică gazoasă” cu o atmosferă bogată în hidrogen, fie o lume acoperită de oceane adânci de apă și gheață.
Doar că datele nu susțin niciuna dintre aceste variante.
Noua cercetare arată că planeta pare să aparțină unei categorii complet diferite, dominate de compuși grei de sulf – un tip de lume care, până acum, nu a fost definit clar de astronomi.
Ocean global de magmă ascuns sub suprafață
Pentru a înțelege mai bine structura planetei, cercetători de la Universitatea Oxford, Universitatea din Groningen, Universitatea din Leeds și ETH Zurich au folosit simulări computerizate avansate, urmărind evoluția planetei pe parcursul a aproape cinci miliarde de ani.
Rezultatul: sub suprafață ar exista un ocean global de magmă, format din rocă silicată topită, care se întinde pe mii de kilometri adâncime.
Acest rezervor imens nu este doar un detaliu geologic. El permite planetei să stocheze cantități uriașe de sulf pe termen foarte lung.
Atmosferă toxică, modelată de radiația stelei
Oceanul de magmă are un rol esențial și în atmosferă. El contribuie la menținerea unei atmosfere dense, bogate în hidrogen și gaze care conțin sulf, inclusiv hidrogen sulfurat (H₂S).
În mod normal, astfel de gaze ar fi îndepărtate de radiația stelei gazdă. Aici, însă, interacțiunea dintre interiorul topit și atmosferă schimbă complet regulile.
Observațiile realizate cu JWST în 2024 au confirmat prezența dioxidului de sulf și a altor gaze similare în atmosfera superioară. Modelele sugerează că acestea se formează sub influența radiației ultraviolete emise de steaua pitică roșie L 98-59.
În paralel, oceanul de magmă acționează ca un sistem de stocare chimică, absorbind și eliberând aceste gaze timp de miliarde de ani.
O planetă care s-a transformat în timp
Simulările indică și faptul că L 98-59 d nu a arătat întotdeauna așa. La început, ar fi avut o cantitate mare de materiale volatile și ar fi semănat cu o planetă de tip sub-Neptun.
În timp, însă, planeta s-a răcit și a pierdut o parte din atmosferă, ajungând la forma actuală.
De altfel, oamenii de știință cred că oceanele globale de magmă reprezintă stadiul inițial al tuturor planetelor telurice, inclusiv al Pământului și al lui Marte.
Ce spun cercetătorii despre noua descoperire
„Această descoperire sugerează că acele categorii pe care astronomii le folosesc în prezent pentru a descrie planetele mici ar putea fi prea simple. Deşi este puţin probabil ca această planetă topită să susţină viaţă, ea reflectă marea diversitate a lumilor care există dincolo de Sistemul Solar. Ne putem întreba atunci şi ce alte tipuri de planete mai aşteaptă să fie descoperite?”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. Harrison Nicholls.
La rândul său, profesorul Raymond Pierrehumbert a explicat că noile metode permit „explorarea” unor lumi imposibil de vizitat: „Ceea ce este interesant este că putem folosi modele computerizate pentru a descoperi interiorul ascuns al unei planete pe care nu o vom vizita niciodată. Deşi astronomii pot măsura dimensiunea, masa şi compoziţia atmosferică a unei planete doar de la distanţă, această cercetare arată că este posibil să se reconstruiască trecutul îndepărtat al acestor lumi extraterestre – şi să se descopere tipuri de planete fără echivalent în propriul nostru Sistem Solar”.
Și Dr. Richard Chatterjee subliniază rolul chimiei în această lume extremă: „Modelele noastre computerizate simulează diverse procese planetare, permiţându-ne efectiv să dăm înapoi ceasul şi să înţelegem cum a evoluat această exoplanetă telurică neobişnuită, L 98-59 d. Hidrogenul sulfurat gazos, responsabil pentru mirosul de ouă putrede, pare să joace un rol principal acolo (…) Dar, ca întotdeauna, sunt necesare mai multe observaţii pentru a înţelege această planetă şi altele similare. Investigaţii suplimentare ar putea arăta că astfel de planete sunt surprinzător de comune”.
Ce urmează: noi misiuni și mai multe date
Fluxul de date de la JWST este în creștere, iar viitoarele misiuni spațiale, precum Ariel și PLATO, ar urma să ofere măsurători și mai detaliate.
Cercetătorii vor să combine aceste observații cu tehnici de învățare automată pentru a cartografia diversitatea reală a planetelor din galaxie și pentru a le înțelege evoluția.
Pe scurt, L 98-59 d ar putea fi doar începutul. Iar dacă ipoteza se confirmă, universul ar putea fi plin de lumi pe care, până acum, nici nu le-am imaginat.
