Astronomii au bănuit de multă vreme că apa înghețată – nu doar în stare gazoasă, ci sub formă solidă – ar putea fi răspândită prin sistemele stelare din afara celui solar. Acum au și dovada clară: telescopul spațial James Webb a identificat cristale de gheață de apă într-un disc de resturi prăfoase care orbitează o stea asemănătoare Soarelui, aflată la 155 de ani-lumină distanță, potrivit UniverseToday.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
„Webb a detectat fără echivoc gheață de apă cristalină, aceeași structură pe care o întâlnim în inelele lui Saturn sau în obiectele înghețate din Centura Kuiper”, a declarat Chen Xie, cercetător la Universitatea Johns Hopkins și autor principal al studiului publicat în revista Nature.
„Bile de zăpadă murdară” în jurul unei stele
Observațiile au arătat că particulele de apă înghețată sunt amestecate cu praf cosmic în întregul disc de resturi care înconjoară steaua HD 181327. Această combinație formează ceea ce astronomii numesc metaforic „bule de zăpadă murdară” – particule microscopice, dar extrem de relevante pentru formarea planetelor.
Descoperirea marchează o premieră absolută, dar și împlinirea unui vis vechi pentru cercetători. „Când eram studentă acum 25 de ani, profesorul meu îmi spunea că ar trebui să existe gheață în astfel de discuri, dar nu aveam tehnologia necesară să o vedem. Acum, cu Webb, putem în sfârșit să o confirmăm”, a spus Christine Chen, astronom la Space Telescope Science Institute și coautoare a studiului.
Laboratorul cosmic al formării planetelor
Steaua HD 181327 este mult mai tânără decât Soarele, are doar 23 de milioane de ani, și a dat naștere unui sistem cu o structură similară cu a sistemului nostru solar în fazele sale timpurii. Observațiile Webb au dezvăluit un gol clar între stea și discul exterior, o regiune lipsită de praf, foarte asemănătoare cu spațiul dintre orbita lui Neptun și Centura Kuiper.
Mai departe, în zona rece și îndepărtată a discului, astronomii au identificat o concentrație ridicată de apă înghețată, peste 20% din materialul observat conține gheață. Proporția scade pe măsură ce ne apropiem de stea, în zona mediană, doar 8% este apă înghețată, iar în regiunea cea mai apropiată, Webb nu a detectat aproape deloc. Acolo, radiațiile ultraviolete ale stelei probabil vaporizează rapid particulele de gheață.
Apa, cheia vieții și a planetelor locuibile
Importanța acestei descoperiri merge dincolo de simpla detectare a unui compus familiar. Apa înghețată joacă un rol central în formarea planetelor gigante și poate contribui decisiv la aducerea apei pe planetele telurice, cum este cazul Pământului. Cometele sau asteroizii care conțin astfel de „zăpadă cosmică” ar putea transporta apă acolo unde, altfel, nu ar fi existat.
„Prezența gheții de apă ajută la formarea planetelor și ar putea duce, în cele din urmă, la apariția unor lumi similare cu a noastră”, explică Xie. „Această descoperire ne permite să studiem procesele de formare planetară într-un mod cu totul nou”.
Cercetătorii intenționează să continue investigațiile asupra sistemului HD 181327 și să caute semne de apă înghețată și în alte sisteme stelare. Observațiile au fost realizate cu instrumentul NIRSpec, extrem de sensibil la particule fine de praf care pot fi detectate doar din spațiu.
Telescopul James Webb, considerat succesorul lui Hubble, deschide astfel o nouă eră în explorarea formării planetelor și a ingredientelor esențiale pentru viață.
