Pământul și întreaga noastră galaxie, Calea Lactee, s-ar putea afla într-un gol cosmic misterios și uriaș, o regiune vastă și mai săracă în materie decât restul Universului, care ar putea explica de ce măsurătorile locale indică o expansiune mai rapidă a cosmosului, afirmă Phys.org.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Ipoteza, prezentată în această săptămână la Întâlnirea Națională de Astronomie (NAM 2025) organizată de Royal Astronomical Society la Universitatea Durham, Marea Britanie, propune o soluție pentru celebra „tensiune Hubble”, discrepanța dintre viteza de expansiune a Universului măsurată aproape de noi și cea dedusă din observațiile Universului timpuriu.
Ce este tensiunea Hubble?
Legea lui Hubble, formulată de astronomul american Edwin Hubble în 1929, afirmă că galaxiile îndepărtate se îndepărtează de noi cu o viteză proporțională cu distanța lor. Cu cât o galaxie este mai departe, cu atât se mișcă mai repede de noi. Constanta Hubble reprezintă legătura directă dintre viteza cu care o galaxie se mișcă și distanța ei față de Pământ
De atunci, măsurătorile făcute în proximitatea noastră cosmică au intrat în conflict cu valorile estimate pe baza radiației cosmice de fond, relicva energetică a Big Bang-ului.
Pe scurt, Universul pare să se extindă mai repede decât ar trebui. Această nepotrivire, supranumită „tensiunea Hubble”, a devenit una dintre cele mai importante probleme nerezolvate ale cosmologiei moderne.
Soluția: un „bulevard cosmic” în care ne aflăm
„O posibilă explicație este că galaxia noastră se află aproape de centrul unui gol cosmic uriaș. Un astfel de gol ar atrage materia spre exteriorul său, mai dens, și ar accentua viteza cu care galaxiile par să se îndepărteze de noi”, a declarat dr. Indranil Banik, cercetător la Universitatea din Portsmouth și autorul principal al studiului.
Cu alte cuvinte, dacă ne aflăm într-o zonă mai „rară” a Universului, acest lucru ar putea crea impresia falsă că Universul se extinde mai repede în jurul nostru, o iluzie cosmică provocată de poziția noastră într-un peisaj gravitațional inegal.
Pentru ca teoria să fie viabilă, acest gol ar trebui să aibă o rază de aproximativ un miliard de ani-lumină și o densitate cu 20% mai mică decât media cosmică. Unele date deja sugerează o densitate galactică locală mai mică, dar ideea unui gol atât de mare rămâne controversată.
„Sunetul Big Bang-ului” vine cu dovezi
Argumentul principal în sprijinul acestei teorii vine din studierea a ceea ce astronomii numesc „oscilații acustice barionice”, urme lăsate de undele sonore care au străbătut Universul foarte tânăr, pe când era un amestec fierbinte de particule. Aceste „ecouri” ale Big Bang-ului au rămas „înghețate” în distribuția materiei din Univers și ne ajută azi să înțelegem cum s-a extins spațiul în timp.
„Aceste unde sonore, înghețate în structura Universului, acționează ca o riglă standard cu care putem măsura expansiunea cosmică în timp”, a explicat dr. Banik.
Potrivit echipei sale, distorsiunile subtile din datele BAO sunt mai bine explicate dacă presupunem existența unui gol local. Modelele statistice arată că un astfel de scenariu este de 100 de milioane de ori mai probabil decât varianta fără gol, bazată pe parametrii cosmologiei standard (așa-numita „cosmologie Planck”).
Următorul pas: verificarea cu „cronometre cosmice”
Pentru a testa ipoteza, cercetătorii vor folosi o altă metodă… studiul galaxiilor care nu mai formează stele, așa-numitele „cronometre cosmice”. Analizând spectrul acestora și combinându-l cu deplasarea spre roșu, astronomii pot determina cât de repede s-a extins Universul din momentul în care lumina a pornit din acele galaxii până în prezent.
Această metodă independentă ar putea confirma sau infirma existența golului local și, implicit, ar putea contribui decisiv la rezolvarea tensiunii Hubble.
Controverse și implicații
Ipoteza nu este lipsită de critici. În cosmologia standard, distribuția materiei la scară foarte mare ar trebui să fie relativ uniformă. Un gol atât de mare ar constitui o abatere semnificativă, greu de conciliat cu teoria general acceptată.
Totuși, dacă se confirmă, această idee ar putea avea implicații profunde asupra modului în care înțelegem Universul, vârsta sa, structura sa și chiar principiul conform căruia nu ocupăm un loc privilegiat în cosmos.
