Telescopul Spaţial James Webb (JWST) a detectat direct, în premieră, dioxid de carbon (CO2) pe o planetă din afara Sistemului Solar, fapt care le permite oamenilor de ştiinţă să afle mai multe despre modul în care se formează planetele, transmite AFP care citează un studiu publicat luni în The Astrophysical Journal, potrivit Agerpres.
În 2022 JWST a reuşit, de asemenea, să detecteze CO2 – un gaz esenţial pentru viaţă – pe planeta WASP-39, însă această observaţie s-a făcut indirect. Telescopul a folosit aşa-numita „metodă a tranzitului” pentru aceste observaţii mai vechi, captând infima variaţie a luminozităţii provocată de trecerea planetei WASP-39 prin faţa stelei sale şi a analizat lumina stelară „filtrată” prin atmosfera respectivei planete. Diferitele molecule de gaz prezente în atmosferă lasă semnături specifice, care permit determinarea compoziţiei atmosferei.
De această dată, o echipă de cercetători americani a folosit coronograful din dotarea JWST – instrument care permite ocultarea luminii intense a stelei pentru a observa mai bine ce se află în mediul său – şi anume cele patru planete gigantice gazoase ale sistemului HR 8799, situat la 130 de ani lumină de Terra.
„Este ca şi cum ai acoperi Soarele cu degetul mare, pentru a observa mai bine cerul”, a explicat pentru AFP William Balmer, astrofizician la Universitatea Johns Hopkins şi autor principal al studiului. În acest mod, „am observat direct lumina emisă chiar de planetă” şi nu amprenta lăsată de atmosfera sa în lumina provenită de la stea, a adăugat el.
Deşi giganticele planete gazoase din sistemul stelar HR 8799 nu pot adăposti viaţă (cel puţin aşa cum o înţelegem noi), este posibil ca ele să aibă sateliţi pe care ar putea fi îndeplinite condiţiile pentru apariţia vieţii, conform lui William Balmer. În sistemul nostru solar, spre exemplu, sunt în desfăşurare mai multe misiuni ştiinţifice în căutarea indiciilor vieţii pe lunile îngheţate ale planetei Jupiter.
Dioxidul de carbon, care se condensează sub formă de mici particule de gheaţă în frigul profund al spaţiului cosmic, ne poate oferi mai multe date despre procesul complex de formare a planetelor.
Astronomii sunt de părere că giganţii sistemului nostru solar, planetele Jupiter şi Saturn s-au format în cadrul unui proces în care mici particule de gheaţă s-au adunat pe un miez solid, iar pe măsură ce aceşti planetoizi au crescut în masă, au început să atragă gazele din jurul orbitelor lor până au devenit giganţii Sistemului Solar.
Prezenţa dioxidului de carbon în sistemul HR 8799 – un sistem tânăr cu vârsta estimată doar la aproximativ 30 de milioane de ani, faţă de 4,6 miliarde cât este vârsta estimată a Sistemului Solar, este un „element probatoriu esenţial” că şi planetele din afara sistemului solar se pot forma în mod similar, conform lui Balmer.
Până în prezent au fost descoperite aproximativ 6.000 de exoplanete, dar majoritatea lor sunt giganţi gazosi precum cei din HR 8799. Pentru a descoperi exoplanete care ar putea susţine viaţa, oamenii de ştiinţă şi tehnologia deopotrivă trebuie să facă un „salt uriaş” care să le permită să se concentreze asupra planetelor telurice, din clasa Pământului. Aceste lumi sunt mai mici, mai puţin luminoase şi implicit mai greu de observat.
Acesta va fi misiunea viitorului telescop spaţial Nancy Grace Roman al NASA, ce va fi dotat cu un coronograf de ultimă generaţie şi va fi lansat în 2027.
