Un satelit care fusese inactiv de zeci de ani a emis brusc un impuls radio extrem de puternic, care, pentru o fracțiune de secundă, a fost mai strălucitor decât orice alt obiect de pe cer. Astronomii cred că flashul ar fi putut fi provocat fie de impactul unui micrometeorit, fie de o descărcare electrostatică accidentală, anunță NewScientist.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Satelitul Relay 2, „trezit” după aproape 60 de ani
Relay 2, un satelit experimental de comunicații lansat de NASA în 1964, a fost unul dintre primele dispozitive funcționale de acest tip. A fost folosit doar un an, iar din 1967 electronica sa s-a defectat complet, transformându-se într-o carcasă metalică inactivă ce orbitează de atunci Pământul.
Dar în iunie 2024, Clancy James, de la Universitatea Curtin din Australia, și colegii săi au detectat o explozie radio deosebit de intensă care părea să provină exact din zona în care se află acest satelit. Observația a fost făcută cu Australian Square Kilometre Array Pathfinder (ASKAP), un ansamblu de 36 de radiotelescoape din vestul Australiei, folosit pentru a căuta rafale radio rapide (FRB) din alte galaxii.
Un semnal prea apropiat pentru a fi extragalactic
Pe 13 iunie, echipa a interceptat un semnal radio care părea să provină din galaxia noastră. Inițial, cercetătorii au fost entuziasmați, crezând că poate au descoperit un nou pulsar sau un alt obiect cosmic necunoscut. Însă, în curând, au constatat că semnalul era atât de aproape de Pământ încât ASKAP nu reușea să focalizeze corect, un indiciu că sursa se afla la mai puțin de 20.000 de kilometri.
Impulsul a durat mai puțin de 30 de nanosecunde, dar a fost atât de puternic încât a eclipsat toate celelalte surse radio de pe cer în acel moment. Când au comparat poziția semnalului cu traiectoriile sateliților cunoscuți, singura explicație plauzibilă a fost Relay 2.
Posibile cauze: descărcare electrostatică sau micrometeorit
Cum satelitul nu mai este funcțional de zeci de ani, cercetătorii cred că semnalul ar fi putut fi declanșat de o descărcare electrostatică, o acumulare spontană de sarcină electrică ce duce la o scânteie, sau de impactul cu un micrometeorit, care ar fi generat un nor de plasmă încărcată electric.
Potrivit lui Karen Aplin, de la Universitatea din Bristol, ar fi extrem de dificil să se facă diferența între cele două scenarii, deoarece semnalul radio arată similar în ambele cazuri. Totuși, ea subliniază că monitorizarea viitoarelor descărcări electrostatice ar putea deveni o tehnică utilă: „Într-o eră în care spațiul este plin de resturi și de sateliți mici, cu protecție redusă, acest tip de detecție radio ar putea deveni o metodă de evaluare a riscurilor electrostatice în orbită.”
