Ideea călătoriei în timp nu este nouă. A fost o temă recurentă în literatură încă din secolul al XIX-lea, odată cu celebra Mașina timpului a lui H.G. Wells. De atunci, a fost reluată și reinventată în filme cult precum Înapoi în viitor, în romane ca Soția călătorului în timp sau în seriale de succes precum Outlander, susține Space.com.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Călătoria în timp răspunde unei nevoi adânc umane: dorința de a schimba trecutul, de a revedea persoane pierdute, de a înțelege mai bine evenimente care ne-au marcat viața. Este o formă de revoltă imaginară împotriva ireversibilității timpului. Dar dacă, într-o zi, nu va mai fi doar imaginară?
Modelele clasice ale „călătorului în timp”
Poveștile despre călătoria în timp pot fi clasificate în trei tipare narative distincte:
Inventatorul izolat. Un geniu solitar creează o mașină a timpului, folosită în secret, modelul clasic din Wells, dar și din Înapoi în viitor, cu celebrul DeLorean modificat de Doc Brown.
Transportul mistic. Trecerea în alt timp se produce printr-un obiect magic sau un eveniment inexplicabil, cum e cazul personajului Claire din Outlander, trimisă în secolul al XVIII-lea după ce atinge o piatră străveche.
Portaluri temporale. O anomalie creează o breșă între două momente precise din istorie, ca în 11/22/63 al lui Stephen King, unde o ușă secretă dintr-un local duce exact în 1958.
Toate aceste modele au ceva în comun: accesul este limitat, rar și adesea în afara controlului uman.
Ce spune știința?
Fizicianul australian John D. Norton de la Universitatea New South Walea propus un nou model bazat pe teoria relativității generale a lui Einstein. El a arătat că, într-o geometrie spațio-temporală special configurată, pot exista bucle care se întorc în timp – fără a apela la condiții exotice sau imposibile.
Această descoperire a fost completată de un alt progres major. Cercetătorii Fabio Costa și Germain Tobar de la Universitatea Queensland au dezvoltat un model matematic care arată că paradoxurile temporale nu sunt inevitabile. Universul, spun ei, se „autoreglează”, evenimentele se ajustează astfel încât să nu se creeze contradicții logice, chiar dacă o persoană din viitor interacționează cu trecutul.
Cu alte cuvinte, e posibil să călătorim în timp fără a distruge linia temporală. Nu putem modifica trecutul într-un mod care să contrazică prezentul, dar putem fi acolo.
De la teorie științifică la realitate tehnologică
Această nouă înțelegere schimbă regulile jocului. Dacă nu mai avem nevoie de materie exotică și dacă paradoxurile sunt excluse prin însăși structura universului, atunci ceea ce lipsește este infrastructura: tehnologia, investițiile și voința de a încerca.
Să ne amintim: turismul spațial părea, nu demult, un vis absurd. Astăzi, companii precum SpaceX, Virgin Galactic sau Blue Origin oferă deja zboruri comerciale în orbita joasă. De ce n-ar putea urma, în câteva decenii, și turismul în timp?
Multe dintre tehnologiile considerate cândva imposibile – inteligența artificială, realitatea virtuală, mașinile autonome – sunt acum o realitate accesibilă.
Trecutul care nu se schimbă, dar ne schimbă pe noi
Un exemplu inspirat vine din romanul The Memory Collectors, unde autoarea Dete Meserve imaginează o companie, Aeon Expeditions, ce oferă turiștilor o oră în trecutul propriu, cu sloganul: „Cu Aeon, nu schimbi timpul. Timpul te schimbă pe tine.”
Dacă trecutul nu poate fi modificat, dar poate fi revizitat, cine ar dori să călătorească acolo? Poate nu cei care vor să schimbe istoria, ci cei care caută înțelegere. Cei care vor să revadă o conversație-cheie, să înțeleagă un gest, să recupereze un sens pierdut.
Turismul în timp ar putea deveni o formă avansată de introspecție, de vindecare psihologică și de reconciliere cu trecutul personal.
Când va fi posibil?
Fizica a deschis deja ușa. Dacă modelele propuse de Norton, Costa și Tobar vor fi confirmate prin observații și experimente, pașii următori vor fi inginerești și politici. Cine va construi prima poartă temporală? Cât va costa un astfel de sejur? Și, poate cel mai important: cine va avea acces?
Întrebările sunt numeroase, dar direcția este tot mai clară. Dacă trecutul nu mai este complet închis, atunci viitorul călătoriilor în timp tocmai s-a deschis.
