Un nou studiu al unor cercetători olandezi sugerează că sfârșitul Universului va veni cu mult mai repede decât indicau ipotezele anterioare, din cauza unui proces de „evaporare” universală similar cu radiația Hawking. Dacă până acum se vorbea despre o durată de viață de ordinul a 10¹¹⁰⁰ de ani, noile estimări reduc drastic această cifră la doar 10⁷⁸ de ani, , relatează Phys.org.
Rezultatele au fost publicate recent în prestigiosa revistă de specialitate Journal of Cosmology and Astroparticle Physics și vin din partea unui trio interdisciplinar de la Universitatea Radboud din Țările de Jos, Heino Falcke (expert în găuri negre), Michael Wondrak (fizician cuantic) și Walter van Suijlekom (matematician).
Nu doar găurile negre, ci și stelele neutronice și piticele albe se „evaporă”
Într-un articol anterior, publicat în 2023, cei trei autori au extins teoria radiației Hawking, sugerând că nu doar găurile negre pot pierde masă prin acest mecanism, ci și alte obiecte cu câmp gravitațional puternic, cum ar fi stelele neutronice sau piticele albe.
Noul studiu răspunde unei întrebări esențiale, cât durează acest proces de „evaporare” pentru cele mai rezistente obiecte cosmice? Potrivit calculelor, piticele albe, ultimele rămășițe ale stelelor, vor dispărea complet în doar 10⁷⁸ de ani, în loc de 10¹¹⁰⁰ cât sugerau modelele clasice.
Gravitația nu e totul: de ce evaporarea durează la fel pentru găurile negre și stelele neutronice
O descoperire neașteptată a fost că găurile negre și stelele neutronice cu densitate similară se evaporă în același ritm, aproximativ 10⁶⁷ de ani. Asta i-a surprins chiar și pe autori.
„Te-ai aștepta ca o gaură neagră să se dezintegreze mai repede, deoarece are un câmp gravitațional mai intens. Dar pentru că nu are o suprafață, o parte din radiație e reabsorbită, ceea ce încetinește procesul”, explică fizicianul Michael Wondrak.
Și oamenii ar dispărea, teoretic, în 10⁹⁰ de ani
Ca o curiozitate științifică, cercetătorii au calculat și cât ar dura evaporarea Lunii sau a speciei umane, cam 10⁹⁰ de ani. Totuși, ei subliniază că există „multe alte procese” care ar face ca omenirea (și satelitul nostru) să dispară mult mai devreme.
Colaborare între fizicieni și matematicieni pentru a înțelege sfârșitul timpului
Walter van Suijlekom, profesor de matematică la Radboud, spune că această cercetare e un exemplu de cum colaborarea dintre fizica cuantică, astrofizică și matematică poate duce la perspective noi asupra marilor mistere cosmologice.
„Punând astfel de întrebări și explorând cazurile limită, încercăm să înțelegem mai bine radiația Hawking și, poate, să descifrăm în cele din urmă cum se încheie Universul”.
