Vestul Turciei ar putea ascunde rămășițele unei mari puteri din Epoca bronzului, mare parte trecute cu vederea. Ruinele a sute de orașe prospere, descoperite în perioada recentă, dezvăluie însă o poveste necunoscută a unei civilizații atât de puternice încât a destabilizat estul Mediteranei în urmă cu aproximativ 3200 de ani, afirmă NewScientist.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În mod tradițional, cercetătorii recunosc câteva mari civilizații ale Epocii bronzului care au coexistat în estul Mediteranei între circa 2000 și 1200 î.Hr.: vechii egipteni, micenienii și, în ceea ce este astăzi centrul Turciei, hitiții.
Eberhard Zangger, președintele fundației internaționale Luwian Studies, susține încă că din această ecuație lipsește o element extrem de important. El consideră că în vestul Turciei au existat mai multe state puternice, aflate între hitiții din est și micenienii din vest. State pe care el le consideră reprezentate ale unei culturi uitate, cea Luwiană.
Dovezi din teren, din arhive și din imagini din satelit
În timp ce primele indicii au venit din analiza imaginilor din satelit, munca grea a început abia în ultimii zece ani. Zangger și colegii săi au parcurs sute de rapoarte de săpături scrise în limba turcă și au vizitat în persoană multe dintre situri pentru a determina cu certitudine perioadele lor de ocupare.
S-au concentrat pe așezări mari, de peste 100 de metri diametru, în care s-a găsit ceramică din Epoca Bronzului. Rezultatul? O hartă densă a unor comunități care, în unele cazuri, au fost locuite fără întrerupere timp de secole. Vorbim despre 483 de situri mari din acea perioadă care sugerează, pentru prima dată, existența unui sistem dens de orașe și posibile state puternice, ignorate până acum de istoriografie.
„Este vorba despre așezări cu câteva sute de oameni fiecare, locuite timp de multe secole. Un astfel de peisaj urban nu apare într-o regiune fără o formă de organizare politică”, declară Zangger.
Statele luwiene, o putere ignorată?
Ipoteza lui Zangger sugerează existența mai multor state luwiene, organizate într-o manieră similară cu regatele miceniene… mici entități politice, fiecare cu palatul și regele său. De ce nu le-am recunoscut până acum?
Potrivit cercetătorului, majoritatea siturilor din vestul Turciei au continuat să fie locuite și în epoci ulterioare, ceea ce înseamnă că vestigiile din Epoca Bronzului se află îngropate la mari adâncimi. Săpăturile se fac greu, lent și scump: „Ai nevoie de ani, uneori decenii, ca să ajungi la nivelurile din Epoca Bronzului”, subliniază el.
Există totuși indicii independente. Istoricii știu deja că un regat numit Arzawa a existat în vestul Anatoliei și că regele său coresponda direct cu faraonul Amenhotep al III-lea, de către care a fost recunoscut drept „Mare Rege”, egalul conducătorilor din Egipt și Babilon.
Au fost Luwienii „Popoarele Mării”?
Aici teoria devine cu adevărat provocatoare. Zangger crede că statele luwiene au format, în momente cruciale, o uriașă coaliție militară capabilă să atace marile puteri ale vremii.
Potrivit lui, această coaliție ar fi contribuit la prăbușirea civilizației hitite acum 3200 de ani și ar fi participat la atacurile asupra Egiptului antic, atribuite de obicei misteriosului grup al Popoarelor Mării. În această interpretare, Popoarele Mării ar fi provenit din vestul Anatoliei.
Mulți arheologi sunt însă sceptici. Ei subliniază că prăbușirea civilizațiilor din Epoca Bronzului a avut cauze multiple: migrații, secetă, foamete, războaie regionale, tehnologii noi. „Este o poveste mult mai complicată”, declară Guy Middleton, de la Universitatea Newcastle.
Războiul troian, ecoul unei confederații uitate?
Zangger vede însă un indiciu important în mitul războiului troian. Povestea spune că zeci de mii de greci au trebuit să asedieze Troia timp de 10 ani, o durată care pare exagerată dacă vorbim doar despre cucerirea unui singur oraș.
În interpretarea lui Zangger, mitul ar reflecta memoria unei bătălii mult mai mari, purtate nu doar împotriva Troiei, ci împotriva unei coaliții de state luwiene. Publicul din epoca fierului ar fi știut acest lucru, dar detaliile istorice s-au estompat în timp. „Ficțiunea trebuie să aibă sens”, adaugă el.
