Donald Trump pregătește un nou val de „tarife reciproce”, nu doar împotriva Chinei, ci și asupra unor state din Asia de Sud-Est, acuzate că ajută Beijingul să ocolească sancțiunile americane. În acest context tensionat, o nouă etapă a confruntării tehnologice globale se desfășoară, iar China pare să fi schimbat regulile jocului, conform TechXplore.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Spre deosebire de modelul american axat pe „campioni naționali” precum Intel sau Nvidia, China a construit o arhitectură fragmentată, dar robustă, cu multiple companii autohtone, Loongson, Huawei, T-Head (parte din Alibaba) și altele, care nu colaborează, ci concurează acerb, într-un ecosistem controlat de stat.
Această abordare nu e accidentală, ci face parte dintr-o strategie de supraviețuire într-un mediu geopolitic ostil, în care fiecare firmă trebuie să se alinieze politicilor statului, să respecte standarde stricte și să dovedească performanță reală.
Ordinea din haos, redundanță în loc de eficiență
Pentru observatorii externi, strategia Chinei în materie de cipuri pare haotică: arhitecturi rivale, produse suprapuse, lipsă de coordonare. În realitate, acest haos este organizat.
În fața unei campanii concertate a SUA de izolare tehnologică, interdicții de export pentru cipuri avansate, software de proiectare și echipamente de fabricație, Beijingul a adoptat o doctrină a independenței tehnologice. Profitul sau cota de piață nu sunt priorități. Scopul e reziliența.
Loongson produce procesoare pentru calculatoare sigure și servere guvernamentale. T-Head susține Alibaba Cloud în evenimente de amploare. Cipurile Ascend de la Huawei antrenează modele AI avansate, precum DeepSeek, înlocuind procesoarele H100 de la Nvidia, interzise de SUA. Cipurile Loongson sunt deja folosite și în sateliții BeiDou sau la bordul stației spațiale Tiangong.
Un ecosistem descentralizat și imposibil de paralizat
Fiecare firmă operează într-un „culoar” precis, fiind supusă unor filtre instituționale: reguli stricte de achiziții (Documentul 29), cerințe privind inovația autohtonă (certificare Xinchuang) și accesul la „Big Fund”, fondul strategic al Chinei pentru semiconductori.
Rezultatul? Un ecosistem descentralizat, orchestrat politic și imun la blocaje unice. Un embargo impus unei firme nu afectează întregul sistem.
Tarifele lui Trump, o rețetă expirată
Strategia tarifară a fostei administrații Trump presupune că China depinde încă de tehnologia și lanțurile de aprovizionare globale. Însă această presupunere e învechită.
Din 2018, Beijingul și-a întărit treptat infrastructura tehnologică locală. În 2024, Loongson a livrat 10.000 de calculatoare cu procesoare proprii către școlile din orașul Hebi, un semnal clar că tehnologia chineză este pregătită pentru piața de masă.
Cipul Yitian 710 de la T-Head susține deja aplicații complexe din e-commerce și AI în cloud, iar Ascend 910C de la Huawei alimentează sisteme AI utilizate de Baidu și iFlytek, domenii anterior dominate de hardware-ul american.
China construiește reziliență, nu eficiență pe termen scurt
În SUA, inovația este măsurată prin venituri trimestriale și reacții ale investitorilor. În China, criteriile sunt altele: adecvare strategică și încredere instituțională.
Statul nu întreabă dacă un cip poate bate Intel, ci dacă poate rula sigur sistemul de operare Kylin, pe un server guvernamental, fără cod străin și fără frică de sancțiuni.
China nu încearcă să conducă lumea tehnologic – ci să construiască soluții adaptate nevoilor proprii, care oferă autonomie și siguranță națională.
Un model alternativ în geopolitica inovației
Într-un peisaj tehnologic global tot mai fragmentat, strategia chineză oferă un model de autonomie distribuită. Niciun tip de arhitectură, LoongArch, ARM, RISC-V, x86, nu este indispensabil. Nicio companie nu este „prea mare ca să cadă”.
Beijingul a eliminat dependențele care făceau eficientă politica de sancțiuni. Trump, în eventualitatea unui nou mandat, riscă să repete greșelile trecutului: să presupună că China este fragilă, când, în realitate, fragmentarea a devenit forța ei.
Fragmentarea ca doctrină industrială
În China, fragmentarea nu este un defect – este o doctrină. Fiecare firmă concurează pentru validare de stat. În loc de a crea simple cipuri, China construiește infrastructură de încredere, ancorată în obiective strategice pe termen lung.
Nu e vorba de a câștiga următorul ciclu de produse. Este vorba de a câștiga războiul pentru independență tehnologică, pe următoarea sută de ani.
Agilitate strategică, nu excludere reflexă
În timp ce țări precum Australia au respins platformele chineze integrate, precum rețeaua 5G a Huawei, fragmentarea actuală a tehnologiei chineze cere o abordare mai nuanțată.
Unele sisteme open-source, precum procesoarele RISC-V sau modelele AI dezvoltate în China, ar putea permite o colaborare selectivă, cu risc redus.
Provocarea nu mai este alegerea unei tabere, ci navigarea unui ecosistem fragmentat, în care reziliența, nu alinierea reflexă, trebuie să ghideze politica externă. Practic, agilitatea strategică ar putea fi mai valoroasă decât excluderea totală.
