La peste 5.000 de metri altitudine, unde liniștea domină ghețarii sclipitori și pereții verticali de stâncă, un nou sunet străpunge aerul rarefiat: o scară cade din cer. Aceasta nu este o scenă de film, ci realitatea revoluționară de pe Everest, unde dronele încep să schimbe fața alpinismului.
Un pilot de dronă din Nepal, Milan Pandey, reușește să ajungă la tabăra de bază fără piolet sau colțari. Cu ajutorul tehnologiei, el transportă echipamente esențiale — scări, frânghii și butelii de oxigen — către puncte cheie ale muntelui, reducând riscurile pentru șerpașii care își pun viața în pericol de zeci de ani. Este o colaborare între expertiza tehnologică a companiei locale Airlift Technology și cunoștințele montane ale șerpașilor. Astfel, siguranța pe „acoperișul lumii” ar putea atinge noi culmi, informează CNN.
Ghețarul Khumbu, aflat între Tabăra de Bază (5.364 m) și Tabăra 1 (6.065 m), este una dintre cele mai periculoase porțiuni ale traseului spre vârf. Distanța aeriană dintre cele două puncte este de aproximativ 3 kilometri, un drum ce le ia șerpașilor 6-7 ore, dar dronei doar 6-7 minute.
Ideea de a folosi dronele a apărut după o tragedie în 2023, când trei ghizi montani au murit într-o avalanșă. Mingma G Sherpa, de la compania Imagine Nepal, a realizat că acele echipamente ar fi putut fi transportate de drone, așa cum se întâmplă deja în China. Între timp, Raj Bikram, CEO al Airlift Nepal, lucra deja la cartografierea 3D a Everestului, când primarul regiunii Khumbu i-a cerut să testeze capacitatea de transport a dronelor.
Primele teste, efectuate în aprilie 2024, au fost posibile datorită a două drone DJI donate de China. Inițial, echipa nu era sigură că dronele pot face față condițiilor extreme de temperatură și altitudine, însă după o lună de adaptare, au reușit să transporte circa 500 kg de deșeuri de la Tabăra 1 înapoi la Tabăra de Bază, în peste 40 de zboruri.
În sezonul de ascensiune din 2025, dronele Airlift vor livra echipamente înainte de începerea escaladărilor și vor colecta deșeuri ulterior. Șerpașii indică traseul, iar Pandey lansează un mic dronă pentru recunoaștere. Odată ce se stabilește locul unde e nevoie de o scară sau o frânghie, se trimit coordonatele și se efectuează livrarea aeriană. Dronele pot aduce și echipamente vitale precum oxigen și medicamente.
În prezent, Airlift utilizează doar una dintre cele două drone DJI, cealaltă fiind rezervă. Un obstacol major rămâne costul: fiecare dronă valorează circa 70.000 dolari, fără a include cheltuielile logistice enorme de la Tabăra de Bază, unde nu există electricitate, iar combustibilul pentru încărcare este scump.
Pentru Bikram, pasionat de drone de peste un deceniu, tehnologia nu înseamnă doar transport. Dronelor li se poate adăuga și un rol vital în misiunile de căutare și salvare. În cazul în care cineva se abate de la traseu, coordonatele pot fi localizate rapid din aer.
Tot mai mulți șerpași se îndepărtează de meseria periculoasă din munți, preferând locuri de muncă în străinătate. Pandey speră că folosirea dronelor va face ca meseria să fie mai sigură și mai atractivă pentru o nouă generație, păstrând tradiția alpină a Nepalului.
Un exemplu este Dawa Janzu Sherpa, de 28 de ani, care lucrează de opt ani ca „frontman” – cel care merge primul pe ghețarul instabil. El afirmă că iarna aceasta a fost deosebit de dificilă din cauza gheții uscate și a turnurilor de gheață. În trecut, șerpașii făceau mai multe drumuri pentru a transporta scări și frânghii. Acum, dronele le livrează direct la punctul necesar.
„Fără aceste drone, nu am fi reușit să fixăm traseul la timp în acest sezon cu vreme capricioasă”, spune Janzu, care întreține o soție și două fiice.
Sezonul de ascensiune din 2025 a început, iar majoritatea alpiniștilor vor încerca să urce vârful în lunile aprilie și mai. Caroline Ogle, de la Adventure Consultants din Noua Zeelandă, spune că dronele sunt doar următorul pas firesc în evoluția tehnologică a alpinismului, așa cum au fost telefoanele prin satelit și prognozele meteo avansate.
Alpinista americană Lisa Thompson, care a cucerit cei șapte cei mai înalți munți ai fiecărui continent, vede dronele ca o inovație „binevenită și responsabilă”. „Muntele rămâne munte, provocarea rămâne reală”, concluzionează ea.
