Un proiect îndrăzneţ derulat de două tinere prietene, care au înfiinţat un start-up în Marea Britanie, îşi propune să capteze carbonul direct de la bordul navelor de transport maritim şi să-l transforme în calcar. Iniţiativa lor a fost nominalizată la premiul „Tânărul inventator al anului”, transmite marţi AFP, potrivit Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În curtea unui atelier din nordul Londrei, prototipul proiectat de Alisha Fredriksson şi prietena ei de la universitate, Roujia Wen, cofondatoare ale start-upului Seabound, seamănă cu o fabrică în miniatură.
„Aici, simulăm ce se întâmplă pe o navă”, explică Alisha Fredriksson, în vârstă de 30 de ani. La fel ca motorul unei bărci, un generator „arde păcură, care serveşte drept sursă de carbon”. Gazele de eşapament sunt apoi direcţionate printr-un sistem complex de ţevi în diverse recipiente.
Aerul poluat este captat, iar restul este eliberat în atmosferă. CO2-ul nu dispare, explică ea, ci este captat de pietricele de var: granule albe pe care compania le perfecţionează pentru a-şi maximiza eficienţa.
Procesul chimic de transformare: din CO₂ în calcar
Varul este „uşor de găsit” şi „ieftin”, notează inginerul chimist Glexer Corrales. Aceste granule acţionează „ca un burete de CO2”. Odată absorbit, carbonul se transformă în calcar printr-un proces chimic de carbonatare, explică chimistul.
La scară completă, dispozitivul companiei Seabound poate fi adaptat la multe tipuri de nave cu o personalizare minimă. Alisha Fredriksson este o bună cunoscătoare a domeniului energiilor regenerabile, o pasiune transmisă de la tatăl ei, inginer.
Provocările captării de carbon pe mare
Până acum, tehnologiile de captare a carbonului – sau CCUS – au fost utilizate în principal pe uscat în industrii grele, cum ar fi producţia de ciment, oţel şi sticlă. Dar pe mare, constrângerile de siguranţă sunt mult mai dificil de respectat.
Şi pentru ca procesul să fie cu adevărat benefic, „cantitatea de carbon captată trebuie să fie mai mare decât cea produsă de consumul suplimentar de energie” asociat instalaţiei, a explicat pentru AFP Camille Bourgeon, administrator la Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI).
Acest obiectiv a fost în mare parte atins în timpul unui test iniţial în 2023: potrivit companiei Lomarlabs, care a efectuat experimentul la bordul uneia dintre navele sale. Sistemul Seabound a captat 78% din CO2.
Miza economică: captarea carbonului şi prețul pe tonă
Interesul sectorului maritim pentru aceste tehnologii a crescut în contextul introducerii viitoare de către OMI a unui sistem global de stabilire a preţurilor la carbon. Transportul maritim reprezintă 3% din emisiile globale de CO2.
Concret, începând cu 2028, dincolo de un anumit prag, navele vor trebui să plătească o taxă de 380 de dolari pe tonă de CO2 în exces. „Acest lucru a creat un avantaj clar pentru sistemul nostru”, spune managerul Seabound, care îşi propune să le perceapă clienţilor săi 150 de dolari pe tonă captată.
Ce se întâmplă cu calcarul rezultat?
Însă acum apar multe întrebări pentru OMI, începând cu ce să facă cu calcarul generat. Pe lângă depozitarea la groapa de gunoi, o altă opţiune este „revânzarea carbonului captat către companii care creează combustibili din CO2”. Aceasta implică pur şi simplu inversarea procesului, eliberând gazul prin calcinare.
Alisha Fredriksson este familiarizată cu această piaţă încă emergentă: ideea pentru Seabound i-a venit în timp ce lucra pentru o companie care producea combustibili pe bază de CO2, dar care „se chinuia să găsească vânzători” de materie primă.
O recunoaştere aşteptată: premiul OEB
Câştigarea premiului Tânăr Inventator al Anului al Oficiului European de Brevete (OEB) împreună cu prietena ei „ar fi un impuls suplimentar” şi o recunoaştere a provocării decarbonizării transportului maritim, conchide ea. Câştigătorul concursului va fi anunţat miercuri.
