O pană de curent la centrala nucleară de la Cernobîl a scos din funcțiune sistemele de răcire pentru combustibilul nuclear uzat, ceea ce ridică riscul supraîncălzirii acestuia și al unei creșteri a nivelului de radiații. Cu toate acestea, specialiștii spun că probabilitatea unui accident grav este extrem de mică, având în vedere vechimea reactoarelor, care au fost oprite definitiv în urmă cu mai bine de două decenii.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), citată de NewScientist, mai multe stații electrice din Ucraina au fost lovite de atacuri militare rusești, ceea ce a dus la întreruperea alimentării cu energie electrică la centrala de la Cernobîl. „AIEA urmărește activ evoluția situației pentru a evalua impactul asupra siguranței nucleare”, a scris directorul general al agenției, Rafael Grossi, într-o postare pe platforma X.
Ce se întâmplă cu combustibilul nuclear uzat
Chiar și după oprirea unui reactor, combustibilul nuclear continuă să emită radiații timp de mulți ani, și să genereze căldură care trebuie disipată. În caz contrar, combustibilul se poate topi și poate elibera cantități periculoase de radiații. La Cernobîl, combustibilul provenit de la reactoarele dezafectate este depozitat într-un bazin de răcire de mari dimensiuni, alimentat constant cu apă rece pentru a menține o temperatură sigură.
În lipsa energiei electrice, pe care AIEA afirmă că situl nu o mai are în prezent, acest proces de răcire este întrerupt. Drept urmare, temperatura apei din bazin poate crește, iar rata de evaporare se poate accelera.
„Când combustibilul este scos dintr-un reactor, el rămâne fierbinte o perioadă îndelungată, deoarece produsele de fisiune sunt radioactive și emit radiații gamma, beta și alfa, adică energie care trebuie eliminată. Altfel, în timp, combustibilul s-ar putea topi”, explică Paul Cosgrove, cercetător la Universitatea din Cambridge.
De ce riscul este mai mic decât în trecut
În favoarea Cernobîlului joacă însă vechimea combustibilului depozitat. Acesta a avut deja timp să emită o mare parte din energia radioactivă și să se răcească. Din acest motiv, riscul actual este mai mic decât în 2022, de exemplu, când au fost raportate situații similare de întrerupere a alimentării cu energie electrică la centrală.
„Este întotdeauna îngrijorător când un sit nuclear rămâne fără curent, dar temerile legate de riscurile nucleare sunt adesea cu mai multe ordine de mărime mai mari decât riscurile reale asociate unor evenimente cu consecințe similare”, a subliniat Ian Farnan, tot de la Universitatea din Cambridge.
Reactorul 4 de la Cernobîl a explodat în 1986, atunci când a provocat cel mai grav accident nuclear din istorie. Ulterior, reactorul 2 a fost oprit în 1991, reactorul 1 în 1996, iar reactorul 3, ultimul funcțional de pe amplasament, a fost dezafectat în anul 2000.
Riscul este considerat scăzut
Specificațiile exacte ale bazinelor de depozitare a combustibilului uzat de la Cernobîl sunt clasificate, spune Cosgrove. Totuși, el face referire la o inspecție realizată de autorități în 2022, care a concluzionat că riscul de supraîncălzire a combustibilului în cazul unei pene de curent este redus. „Acest combustibil stă acolo de aproximativ 20 de ani, deci s-a degradat radioactiv. Multă din energia sa a fost deja eliberată”, explică el.
Alimentarea cu energie electrică la Cernobîl, și în general în Ucraina, a fost instabilă încă de la începutul invaziei ruse la scară largă. În ultimele luni, Rusia și-a intensificat atacurile asupra infrastructurii ucrainene.
Pana de curent de la Cernobîl este doar cel mai recent episod dintr-o serie de acțiuni care au afectat siguranța nucleară în regiune: ocuparea sitului de la Cernobîl timp de mai multe săptămâni, perturbarea activității personalului responsabil de întreținere, preluarea centralei nucleare de la Zaporojie într-un mod similar, dar pe termen mult mai lung, precum și lovirea cu o dronă, anul trecut, a structurii de protecție care acoperă ruinele reactorului 4 de la Cernobîl.
