De la apariția primelor computere, acestea au servit ca unelte de guvernare, instrumente de organizare pentru birocrații și modele pentru a înțelege cum funcționează puterea. În contextul actual, Inteligența Artificială (AI), în special modelele lingvistice de mari dimensiuni (LLM), nu face excepție, afirmă o analiză ForeignPolicy.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Iar într-o lume marcată de o competiție tehnologică acerbă, de la preluările de companii de către giganți tehnologici la rivalitatea dintre SUA și China, se naște o întrebare crucială: este AI-ul compatibil cu democrația sau reprezintă o amenințare la supraviețuirea acesteia?
O viziune centralizată, preluată de la guverne și corporații
O problemă fundamentală a dezvoltării AI-ului, cel puțin în forma sa actuală, este tendința sa spre centralizare și control de sus în jos. Această abordare nu este întâmplătoare, ci oglindește structura organizațională a entităților care o susțin, cum ar fi guvernele și marile corporații.
Peter Thiel, o figură proeminentă în lumea tehnologiei, a descris AI-ul drept „comunist” și a avertizat că ar putea duce la o lume controlată de „câteva companii mari, câteva guverne mari și câteva calculatoare mari”. Viziunea sa sumbră sugerează un viitor în care corporațiile ar funcționa ca niște guverne, deținând controlul asupra tuturor informațiilor, iar sistemele AI ar ști „mai multe despre tine decât știi tu însuți”.
Inteligența distribuită vs. „geniul în cutie”
Această viziune este contrazisă de modul în care funcționează, de fapt, societatea umană. Așa cum a argumentat economistul Friedrich Hayek, cunoștințele unui singur planificator sunt net inferioare cunoștințelor distribuite a milioane de oameni care acționează independent.
AI-ul tradițional a eșuat în a replica această inteligență colectivă. Cercetările s-au concentrat pe crearea unui „geniu în cutie”, un sistem individual capabil să rezolve probleme complexe. Însă, adevărata valoare a cunoașterii nu se găsește într-un singur loc, ci este produsul unei rețele complexe de relații și colaborări.
Un exemplu elocvent este compania TSMC din Taiwan, unde producția de cipuri este, de fapt, rezultatul unei colaborări globale între producători, furnizori și specialiști ultra-specializați.
O nouă abordare: AI-ul ca tehnologie culturală
Cu toate acestea, există speranță. Dezvoltarea AI-ului nu a fost întotdeauna monolitică. Sistemele software precum Linux au demonstrat că arhitecturile modulare și distribuite pot realiza sarcini complexe într-o varietate de circumstanțe. Bazat pe un principiu de colaborare, Linux funcționează ca o „tradiție populară menținută colectiv”, adunând contribuțiile a mii de programatori.
Deși LLM-urile par să fie emblematice pentru controlul centralizat, ele oferă o perspectivă diferită. Ele pot fi văzute nu atât ca agenți inteligenți, ci ca „tehnologii culturale”, asemănătoare cu scrisul sau fotografia. Succesul lor depinde de contribuția umană, de seturile de date folosite pentru antrenare, de instrucțiuni (prompt-uri) și de o comunitate activă de utilizatori și dezvoltatori.
Viitorul AI-ului depinde de alegerile noastre
Pe măsură ce AI-ul se integrează în societate, vor apărea instituții subsidiare menite să reglementeze și să atenueze efectele sale negative. Dezvoltarea, utilizarea și reglementarea colaborativă a acestor sisteme ar putea, în timp, să contracareze tendința de proprietate centralizată.
Viitorul AI-ului ar trebui să arate mai mult ca Wikipedia decât ca un sistem monolitic controlat de o mână de puteri. Wikipedia nu este un sistem de inteligență artificială, ci un mecanism de coordonare a informației, un depozit de cunoștințe externe pentru utilizatori. Faptul că nu o considerăm AI este, poate, cel mai mare semn al succesului său.
Pentru a evita o „dictatură digitală”, trebuie să ne reorientăm eforturile spre un tip de inteligență emergentă bazată pe colaborare. Aceasta înseamnă să acceptăm ideea că inteligența este o coordonare a comportamentului colectiv, iar sistemele inteligente sunt mai degrabă distribuite și eterogene decât singulare și monolitice. Alegerea ne aparține.
