AI-ul nu este o minte superioară, nici o conștiință digitală. Este, mai curând, un „papagal” care generează text în funcție de probabilități și o imensă operațiune de PR care susține interesele celor mai mari companii din lume. Aceasta este teza noii cărți „The AI Con”, scrisă de doi specialiști americani, Emily M. Bender și Alex Hanna, care trage un semnal de alarmă asupra modului în care efervescența tehnologică ascunde riscuri reale și favorizează concentrarea puterii, potrivit TheConversation.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Va acapara inteligența artificială controlul asupra lumii? Vom fi înlocuiți de algoritmi în toate profesiile? Este AI-ul o formă de viață conștientă, gata să ne domine? Pentru lingvista Emily M. Bender, profesoară de lingvistică la Universitatea Washington, și Alex Hanna, sociolog și fost angajat Google, actualmente director de cercetare la Distributed AI Research Institute, toate aceste întrebări au același răspuns: nu.
În The AI Con, cei doi autori demontează entuziasmul aproape religios care înconjoară AI-ul și explică, pe înțelesul tuturor, de ce modelele de limbaj precum ChatGPT nu sunt nici conștiente, nici inteligente, ci doar simulări statistice. Modele care „par” inteligente, dar care, în esență, doar prezic următorul cuvânt cel mai probabil dintr-un șir de text, pe baza unor vaste baze de date.
„Papagali”, așa le-au numit cei doi autori. Și deși aceste modele nu „gândesc”, ele reușesc să convingă publicul și investitorii că o fac. Această iluzie este arma secretă a Big Tech.
AI-ul, o ficțiune profitabilă
Bender și Hanna arată cum termenul „inteligență artificială” este mai degrabă un slogan de marketing decât o descriere tehnică. „AI-ul” este invocat pentru a justifica restructurări, concedieri, supraveghere extinsă, dar și pentru a alimenta frica de a „rămâne în urmă” într-o eră digitalizată. În acest context, criticul este automat văzut ca „dinozaur”, iar entuziastul, ca „vizionar”.
Această logică, argumentează autorii, nu este despre tehnologie, ci despre putere. Modelele AI sunt antrenate pe date colectate adesea fără consimțământ, iar implementarea lor tinde să sporească inegalitățile, înlocuiește locuri de muncă prost plătite, ignoră contextul cultural și poate amplifica stereotipuri.
În plus, tehnologia se insinuează în educație, medicină, administrație sau jurnalism, deși eficiența ei reală rămâne discutabilă. „Inteligența” invocată este, în realitate, o „inteligență de fațadă” care ascunde o automatizare cruntă.
Cine controlează „viitorul”?
Cartea subliniază o idee-cheie, AI-ul este o tehnologie politică. Nu există algoritmi neutri. De la deciziile de investiții până la designul interfețelor, totul reflectă interese, iar acestea sunt, în prezent, concentrate în mâinile unor corporații uriașe precum OpenAI, Google, Meta sau Anthropic.
Într-o societate care tratează tehnologia ca pe o forță inevitabilă, The AI Con reamintește că viitorul nu este predeterminat. Putem alege ce fel de automatizare ne dorim, putem refuza să delegăm deciziile culturale și sociale unor modele statistice opace.
Dar, avertizează autorii, acest refuz nu este accesibil tuturor. Pentru unii, profesori, funcționari, jurnaliști, AI-ul este o opțiune. Pentru alții, lucrători din servicii, platforme sau industrii creative, devine o constrângere.
Ce e de făcut? Ridiculizarea ca armă culturală
O propunere inedită a autorilor: luați în râs companiile care se laudă cu AI. Arătați că sunt ridicole, kitsch sau leneșe. Cultura poate contracara mitologia AI-ului prin ironie, satire, sau prin afirmarea lucrului uman, autentic.
Deja, online, apar inițiative „No AI”, comunități de artiști care refuză să-și antreneze stilul în modele generative și utilizatori care aleg conținut „făcut de oameni”. Este un început de rezistență culturală.
Însă industria nu stă pe loc. Modelele devin mai mari, mai fluente, mai persuasive. Și promisiunile lor, mai greu de demontat. De aceea, spun Bender și Hanna, trebuie să ne păstrăm luciditatea. AI-ul nu e o forță a naturii. Este o alegere colectivă, un pariu economic, un instrument ideologic.
Concluzie: nu o minte artificială, ci un mecanism de putere
The AI Con nu este o carte tehnică, ci un ghid critic despre cum să navigăm printre iluziile și presiunile impuse de efervescența AI. Ne reamintește că întrebările importante sunt: „Cine are de câștigat?”, „Cine plătește prețul?” și „Ce viitor alegem ca societate?”.
Inteligența artificială nu trebuie să fie inteligentă ca să schimbe lumea. Ajunge doar ca suficient de mulți oameni să creadă în mitul ei.
